sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Zidul

Mii de ganduri atenteaza la linistea gandirii mele, vin repede, din ce in ce mai repede si se izbesc de un perete ridicat de mine cu ceva timp in urma. Unele se izbesc atat de tare incat crapa peretele, dar orice ar face nu il darama. Nu le las sa il darame. Nu vreau sa se darame. Vreau sa stea acolo ca doar nu l-am cladit degeaba. E un zid mare. Eu sunt zidul si totodata eu sunt in spatele zidului. Am dat afara ce nu imi mai placea. Am alungat orice gand, amintire, cuvant care mi-ar putea darama zidul iar in spate sunt eu cea fara ganduri rele.
Oare cat o sa mai reziste zidul? Totul este efemer, chiar si un zid. As vrea sa se darame candva ca sa fiu doar una, nu un tumult de pasiuni care mai de care mai traznite si mancatoare de suflet si de sanatate, nu o contradictie, nu o metafora.

miercuri, 28 ianuarie 2009

Blocaj

Blocaj. Blocaj in trafic, blocaj in mintea noastra, blocaj in sufletul nostru, totul este blocat, cel putin asta este senzatia pe care mi-o insufla oamenii din jurul meu si mediul inconjurator.
Ne-am blocat, ne-am impotmolit si nu stim ce sa facem sa iesim din starea asta. Eu m-am blocat in cuvinte, in romane. Le citesc si le amestec in minte. Proust, Malraux, Camus, Sartre, toti imi provoaca dezgust. Citesc si ma oripilez. Pe alocuri imi place ce citesc, dar cateodata nu inteleg. Pur si simplu ceea ce citesc nu vrea sa ramana intiparit in memoria de lunga durata, nici macar in cea de scurta durata, in nici un tip de memorie.
M-am impotmolit in cuvinte si in ganduri. As vrea sa spun atatea, sa scriu atatea. Analizez absolut tot, pana la cel mai mic detaliu si vreau ca analiza sa se concretizeze in cuvinte spuse altora.
Altii s-au impotmolit in idei, in stari, in sentimente, intr-un loc anume. S-au impotmolit din cauza altora, din caua mediului, din cauza lor.
Ultimul factor, cel mai mic, dar important de fel, care contribuie la acest blocaj este vremea. Parca nu mai apare odata soarele. Am impresia ca nu o sa mai vad o frunza verde sau o floricica niciodata. Am impresia ca nu mai trece odata frigul.
Hai sa inchidem ochii, sa ne destresam si poate maine nu va mai fi nici blocaj in trafic, nu va mai ploua, nu vom mai fi impotmoliti in cuvinte sau in sentimente.
Hai.

marți, 27 ianuarie 2009

Asteptari

Avem prea multe asteptari de la noi, din partea celor din jur si in special din partea societatii. Vrem sa ni se cuvina tot. Vrem sa fim respectati si iubiti si uneori nu facem nimic in privinta asta, iar atunci cand facem ceva nu suntem apreciati la justa noastra valoare. Ne dorim mai mult, niciodata nu ne multumim cu putin. Poate aceasta "valoare" este in mintea noastra si de fapt noi nu valoram cat credem noi ca valoram dar intodeauna este bine sa te supraestimezi ca sa scoti la iveala ce ai mai bun. Nu stii niciodata de unde iveste vreun talent ascuns sau ceva de genul.
Poate ca gresim atunci cand avem anuminte asteptari. Faci un gest dragut, primesti ceva in schimb, dar tu vrei mai mult. Asta strica tot cateodata, dorinta de a vrea mai mult. Trebuie sa ne multumim cu putinul deoarece lucrurile marunte ne umple de bucurie adevarata.
Simplul fapt ca ne dorim ceva in schimb este o conceptie gresita. Nu trebuie sa ne dorim nimic. Trebuie sa facem totul din inima, din instinct, iar multumurile le vom primi mai tarziu sau poate niciodata. Faptul ca am facut ceva treuie sa ne umple de bucurie.
Trebuie sa fim bucurosi ca am facut pe altii sa zambeasca, dar sunt momente cand ne dorim ca noi sa fim cei cu zambetul pe buze, zambet pus de altii acolo.

vineri, 23 ianuarie 2009

Anestezie

Traim anesteziati si nu ne dam seama de asta. Deabia cand mai trece efectul anesteziei ne trezim un pic la realitate si ne dam seama ca nu este ceea ce am fi dorit si ne lasam anesteziati iar de altii, de societate, de griji, de tot.
Traim anesteziati si nu mai simtim nimic si nu ma refer la durere fizica, ci la cea psihica. Nu mai simtim asa cum am fi vrut, nu mai simtim sufletul de langa noi. Probabil ne este frica sa simtim si ne anesteziem singuri. Ne injectam singuri cu nonsalanta si nepasare. Unii ajung sa se injecteze atat de mult incat nepasarea devine deja o trasatura de caracter, nu doar un drog ce le strabate corpul pentru o anumita perioada de timp.
Traim anesteziati si putini dintre noi fac ceva sa se trezeasca si sa scoata nepasarea din organism, sa scoata fiecare miligram de nonsalanta.
Traim anesteziati si ne este frica sa ne trezim pentru ca stim ca ne vom simti foarte rau dupa accea si nu vom putea bea nici apa. Ni se vor umezi doar buzele si vom fi amagiti doar cu cateva picaturi plasate parca strategic pe buze.
Traim anesteziati si ne este frica ca atunci cand ne vom trezi nu va fi nimeni langa noi sa ne umezeasca buzele, sa ne tina de mana.
Traim anesteziati si rau facem. Putini stiu ca dupa acea stare groaznica de rau vine o stare de bine si nu vom mai fi amagiti cu cateva picaturi de apa, ci vom bea pahare, sticle intregi de apa. Vom fi tinuti de mana, vom trage aer in piept si ne vom simti puternici, sanatosi, plini de viata.
Traim anesteziati.
Ar fi cazul sa ne trezim.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Omul imperfect

Implacabil vrei sa fii
Dar esti indecis
Insuficienta te macina
Doar ca e imposibil
Incultura te devoreaza
Ca ti-e intangibila
Imperfect esti clar
Dar te crezi indestructibil
Imprecis ai fost mereu
Fiind si insensibil

Se aduna

Perversi si masochisti
Se adunara de cu seara
Sa petreaca pana'n vara
Ca sa nu mai fie tristi
Prieteni si iubiti
Se intalnira in paturi
Avand mii de ganduri
Ce trazniti!
Zgarciti si egoisti
Cu noaptea'n cap se reunira
Strangand lira cu lira
Sa le ceri un ban?Nu ai vrea sa risti!
Milosi si emotivi
Se dusera de cum auzira
La prietenul bolnav
Ce deabia respira.
Narcomani si alcoolisti
Umbla din ce in ce mai tristi
Dupa un whiskey sau un drog
Si ajung sa spuna : Ia, te rog.
Corupti si prefacuti
Se trezesc cu mintea plina
Plina de minciuna.
Sunt deja cam multi.
Prosti si retardati
Se aduna in scoli
Sa invete sa umple coli
Sa nu fie damnati.
Se aduna
Oameni, caractere, tipuri
Sub marca altor timpuri
Se aduna...

joi, 15 ianuarie 2009

Am chef

Am chef sa fiu salbatica si sa ma izolez, sa inchid toate telefoanele si orice alt mijloc modern de comunicare ca sa nu vorbesc cu nimeni.
Am chef sa fiu salbatica si sa fiu ironica, sa fiu cel mai mare critic al meu, cel mai aspru critic.
Am chef sa fiu salbatica, sa ma culc ca sa nu imi mai aud gandurile si sa imi spun "Du-te, ca ma plictisesti".
Am chef sa fiu salbatica, sa ma uit fix doar la un obiect, ca un om bolnav mintal.
Am chef sa fiu salbatica si sa curga siroaie de lacrimi fara sa clipesc, uitandu-ma fix la acelasi obiect.
Am chef sa fiu salbatica si sa tac, sa nu mai vorbesc niciodata.
Am chef sa fiu salbatica si sa nu mai mananc, sa nu beau decat cafea ca sa nu dorm pentru ca ma sperie linistea.
Am chef sa fiu salbatica si sa nu ma mai dau cu creme ca sa mi se faca pielea aspra si dura ca de crocodil.
Am chef sa fiu salbatica si sa ma duc in jungla si sa ma pierd acolo.
Am chef sa fiu salbatica si sa injur pe toti si pe toate, sa injur tot ce m-a enervat vreodata, sa injur fiecare persoana care mi-e facut rau.
Am chef sa fiu salbatica si sa nu imi mai fie mila de nimic.
Am chef sa fiu salbatica si sa nu ma mai uit la stiri, sa nu stiu nimic despre ce se petrece in lume, sa nu mai stiu unde e Romania pe harta.
Am chef sa fiu salbatica, sa fiu rea, sa fiu saracastica, sa fiu ironica, sa fiu infumurata, sa fiu ingamfata, sa fiu narcisista, sa fiu trufasa, sa fiu egoista, sa fiu de neinduplecat, sa fiu orogolioasa, sa fiu prefacuta.
Am chef dar nu si curaj pentru toate.

marți, 13 ianuarie 2009

Gandurile unei epave

Sunt o epava si plutesc derizoriu pe mare, sau ma indrept spre fundul acesteia, nici eu nu mai stiu. A trecut atat de mult timp de cand ratacesc incat nu imi aduc aminte ce inseamna sa stai, sa te opresti. Am uitat cum se simte sa stai, am uitat tot. Sunt intr-o continua miscare si nu mai simt ca ma misc. Sunt paralizata de vant, de soare, de atata apa sarata, de tot.
A trecut atat de mult timp de cand nu am mai vazut chipul unui om, de cand nu am mai simtit piciorusele grabite ale unui copil jucaus, de cand nu am mai auzit vreun glas. Imi placeau atat de mult rasetele celor fericiti, hohotele celor amuzati, soaptele celor indragostiti, dar acum aud doar marea si din ce in ce mai rar. Singura incantare a auzului era cantul balenelor. Parca ma cheamau la ele, parca imi plangeau de mila, parca plangeau odata cu mine. Am auzit si am simtit atatea plansete incat nici pe ele nu le mai aud asa de des. Dar oare ce inseamna des? Nu mai am notiunea timpului. Stiu doar ca lumina va veni dupa intuneric. Atat!
A trecut atat de mult timp de cand eram noua. Eram atat de alba, vopseaua lucea si aratam precum un nor ce plutea pe apa. Aatat de alba si grandioasa. Toata lumea vorbea despre maretia mea si eram cunoscuta in toate colturile lumii. Vazusem atat de multe locuri minunate. Acum sunt roasa de rugina, umpluta de alge, de mazga, de mizerie. Acum vad doar apa in jurul meu.
Ce patetica sunt. De fapt am fost abandonata. Am fost considerata rebut pentru ca nu a mai fost nevoie de mine. Aparuse alt vas mai frumos si util ca mine, un altul mai bun. Am plans atat de mult incat am facut o mare, mare prin care ratacesc. Ratacesc in propriile-mi lacrimi.
Gata nu mai plang. Astept ca soarele meu drag sa usuce marea ca sa pot vedea iar pamantul. Vreau sa vad iar fundul marii si sa mor in pace. Sau sa gasesc un mester priceput care sa ma faca ca noua, sa devin o alta eu, un alt vas mai bun si mai frumos.
Vreau sa redevin ce am fost.
Dar acum, inca sunt o epava.

duminică, 11 ianuarie 2009

J'ai peur

J'ai peur de sentir
Fuir?
Voler?
J'ai peur de ne pas tomber
J'ai peur de souffrir
Ne pas aimer?
J'ai peur de toi
Pas plus que de moi
J'ai peur de parler
Je n'ose pas dire tout
J'ai peur de taire
Quoi faire?
J'ai peur des mots doux
Ils viennent d'ou?
J'ai peur de mes larmes
Je lutte avec mes armes
J'ai peur du futur
Sera-t-il dur?
J'ai peur de la defaite
Qui n'a pas de fete

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Comparatii in balanta

Sa compar? Sa nu compar? Pun situatii, gesturi, idei, ganduri in balanta si nu imi dau seama pe care le vreau. Am mintea impartita in alb si negru, in ying si yang si o parte nu poate exista fara cealalta. Cu toate astea imi dau seama uneori de polaritatea faptelor. Daca sunt pozitive sau negative, bune sau rele.
E imposibil uneori sa nu faci comparatii, sa nu te gandesti ca daca erai in alta situatie faceai asa si pe dincolo, ca mai demult ai facut asa si acum ar trebui sa actionezi altfel. E imposibil sa nu te gandesti la trecut si la viitor cand inca tu esti in prezent. E imposibil sa vrei ceva fara ca acea dorinta sa vina din trecut si sa se indrepte spre viitor. Acum spui vreau, ai gandit ca vrei in trecut, vrei sa se intample in viitor.
Imi place sa analizez, sa studiez fiecare aspect, fiecare detaliu si nu concep sa am o existenta simpla, banala. Prefer sa complic lucrurile cateodata pentru a-mi face existenta mai interesanta. Urasc banalul. Urasc prostia crunta. Urasc oamenii prosti care nu stiu sa iasa din banal, oameni care nu isi dau seama ca exista mai bine de atat.
Urasc pe cei urati de altii pentru ca au mintit si au adaugat un plus de nesimtire lumii, injosind si mai mult rasa umana. As putea sa spun ca urasc nulitatile dar oare ele exista oare?

vineri, 9 ianuarie 2009

I can

I can hear my mind thinking
I can hear my heart beating
I can feel my blood running through my veins
I can feel my skin shrinking in the cold
I can see my body from the inside
I can feel my soul
I can feel my brain working
I can see my arms mooving
I can see my feet walking
I close my eyes and I imagine
I imagine lust and desire

duminică, 4 ianuarie 2009

Prea mult

Prea multa politete in lumea asta infecta
Prea multe complimente neintelese
Prea mult praf pe strada
Prea mult frig ca sa poti sta afara
Prea multa durere
Prea multe haine si totusi prea putine
Prea multe lacrimi ca sa mai versi vreuna
Prea multe lucruri spuse
Prea multe lucruri nespuse
Prea multe ganduri care nu iti dau pace
Prea multe de citit
Prea multe de facut
Prea multe amintiri
Prea multa zapada
Prea multe planuri
Prea multe perspective
Prea multe situatii jenante
Prea multe dulciuri
Prea multe tigari fumate
Prea multe conversatii esuate
Prea multe taste in fata mea
Prea multa neincredere
Prea multe comparatii
Prea multe aripi frante
Prea multe melodii ca sa retin doar una
Prea multa lumina dimineata
Prea mult intuneric ca sa vezi ceva
Prea mult...
Mult prea mult.

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Untitled

1 minut: acorduri de pian, versuri care ma fac sa plutesc, nu imi mai simt corpul, m-am desprins de mine
2 minute: acorduri de pian frenetice, cuvinte, versuri care zboara si se indrepta spre mine, spre zborul meu
3 minute: acorduri de pian si mai frenetice, cuvinte imprastiate, versuri care duc la extaz, zboara in toate directiile si in toate modurile posibile si imposibile
51 de secunde: calm, acorduri usoare, acorduri dulci, liniste, agonie si extaz

Tom McRae-Untitled
"Get me out, get me out, get me out of this room, let me see
Cut it out, cut it out, rip it out from this wound, let me bleed
But wait now, wait now for me...won't you...

Shut it out, shut it out, black it out with the night, to put me at ease won't you...
Talk it out, talk it out, yell out to the ghosts that stalk the street
But wait now, wait now for me...

And we'll sail on the high tide, drift on the open sea
I've been waiting for so long

Take my hand, take my hand, kiss me softly, then take your leave..won't you..
Sit down, sit down, take the weight of me, let me grieve
But wait now, wait now for me

And we'll sail on the high tide, drift on the open sea
I've been waiting for so long

But wait now, wait now for me

And we'll sail on the high tide, drift on the open sea
I've been waiting for so long"



Inchid ochii si vad marea
E liniste si aud pianul
Era chiar ea si reaparea
Pana-n crepuscul
Agonie si extaz
Ganduri goale
Ganduri pline


http://www.youtube.com/watch?v=PRun9DtKyqs

joi, 1 ianuarie 2009

Lumina

Mult portocaliu in jur, o patura moale, televizorul dat in surdina, multe culori si imagini ce se misca mult prea repede pentru ochii mei obositi. Se iveste de ziua si lumina bate incetisor la geam. Cu pasi timizi, cu mana tremuranda se apropie de noi.
Alt plan mai indepartat. Lumina nu prea multa, atat cat trebuie, atat cat sa simti caldura celorlalti, atat cat sa ii vezi doar pe cei dragi. Dansezi, te simti bine, atat de bine incat spui ADIO trecutului, faci un ultim gest din inima, din minte, de undeva de unde nici tu nu stii de unde a venit. Un ultim gest, un ultim „Buna, faci?”, un ultim „La multi ani!”. Vrei sa spui multe dar cuvintele sunt de prisos. A fost, a fost frumos, a trecut.
Alt plan. Ma transform, zbor, plutesc, alunec printre lume si becuri chioare, bete de prea mult fum si euforie. Mizerie pe jos si curatenie generala in suflete.
Aruncam tot ce nu ne mai trebuie.
Am ales ceva din lista mea de culori si non culori.
O sa aleg altceva in alta zi luminoasa.