joi, 17 iulie 2014

Incursiune


      Asta e muzica mintii mele. Cuvinte pe hartie precum sunetele pe portative. Litere negre pe hartia alba. Astea sunt gandurile mele mai pe scurt. Am multe cotloane ascunse pline de emotii reprimate, pline de orice este negativ.Ce nu imi place, ce nu imi convine. Orice este nu de la inceput. De cand am spus primul nu. Da chiar. Oare de ce invatam sa spunem nu? Ce plan genetic ne impiedica sa resetam functia asta? Chestia asta programata, pe scurt numita viata. Do this,do that, like that? No.
      Asa…Sa ne intoarcem la ele, gandurile. Stau pitite ca un copil mic, de frica sa nu il prinda mama de sub pat. Se ascundea ca mancase singura prajitura din frigider. Si acum isi aducea aminte, era patrata. Maro cu glazura de vanilie pe deasupra si mirosul. Doamne cum mirosea, a rom,combinat cu vanilie si putin coniac. Alcoolic de mic,stia el ce stia. A tot baut, sa ascunda cei multi de nu. Se simtea,maret,atotputernic. Era zmeu, le ascundea. Uita de ele si se distra.Ce de betii…
      Dar, ghici ce?L-a prins. El nu stia ca nu avea cum sa nu il prinda. Sa il traga de ureche,sa il scoata de sub masa:
- Treci ma, aici!
-Nu vreau, lasa-ma!
-Ce ai facut? De ce ai mancat prajitura aia? Ti-am spus sa nu o mananci!
- Da, eu nu am facut nimic. Imi era foame.
- Pai de ce ma? Ti-am dat sa mananci! Esti calic, ma! Daia! Treci incoa!Sa vezi ce iti fac eu tie!
- Nuuu! Lasa-maaa!
-Taci! 
      Il tara apoi pe jos si il puse la colt. De acolo timid, se uita in ochii ei. Si vazu ce vazu si prima oara. Iubire. Stia ca o sa il iubeasca mereu, orice ar fi. Ofta si intoarse fata catre perete. Stia ca nu trebuia sa manance dulciuri.Nu avea voie. Erau atat de bune dar nu se simtea bine cand le manca. Era un sacrificu mare. Placere pura pe durere, un schimb periculos de placut. Stia ca ea il certa cu dragoste,dar trebuia sa il inteleaga si pe el. Cum sa te abtii cand vezi asemenea minunatii culinare. Ah, am uitat sa va mentionez ca mama lui detinea o cofetarie de lux din arondismentul 16 al Parisului.

      Suflet boem, ce mai! Doar se hranea cu muzica divina,dulciuri si tot ce e gustos. Citea reviste frantuzesti pe marginea Senei. Se plimba agale si privea cerul. Albastru pur cu nori pufosi. Copacii de pe margine il decorau cu verde. Soarele il mangaia cu gaben, roz si mov. Mov ca de lavanda. 

miercuri, 16 iulie 2014

Fereastra zilelor trecute

Traim in trecut si ignoram prezentul
Ne agatam de emotii, trairi
Si ignoram momentul
Ce nu-i compus din amintiri.
Trecutul ne apasa
Ne-a pus sufletul in menghina
Si ne provoaca angoasa
Of, ce mai anghina.
De ne-am putea descatusa
Sa rupem lanturile groase
Am putea astfel zbura
Catre zari vantoase.

Azi inchid fereasta zilelor trecute
Deschid usa de astazi si geamul de maine
Astept sa treaca minute
Si emotii infinite.

vineri, 4 iulie 2014

Apa

Se unduie lin in fata ta
Ca o dansatoare orientala
Te invita sa o atingi                      
Sa ii simti pielea de tafta
Sa ii spui ca-i geniala
Si ca nu ai vrea sa o alungi.
E acompaniata de triluri    
A caror poveste te amageste
Ai vrea sa intelegi ce spun
In timp ce te uiti la valuri
Si ici colo se iveste
Cate un pestisor nebun.
Pe margine are paznici
Verzi, vitezi si falnici
Nu au de gand sa plece
Cand ea e atat de rece.

miercuri, 2 iulie 2014

Clouds

Cotton candy clouds
Delight the lovely eyes
The sweet clear music
Whispers soft sounds
The fresh violet lilies
Caress the tiny nose
The gentle cold wind
Hugs the hottest skin.

Pian

S-a așezat comod pe scaun
Spatele drept, privirea înainte
Dar mintea era în album
La clipele de dinainte.
Degetele-i dansau pe taste
Se auzea ușor pian
Pe fundalul calm din casca
Visa la mari albastre
Gândul ii era aerian
Si corpul purta o masca.