Sa compar? Sa nu compar? Pun situatii, gesturi, idei, ganduri in balanta si nu imi dau seama pe care le vreau. Am mintea impartita in alb si negru, in ying si yang si o parte nu poate exista fara cealalta. Cu toate astea imi dau seama uneori de polaritatea faptelor. Daca sunt pozitive sau negative, bune sau rele.
E imposibil uneori sa nu faci comparatii, sa nu te gandesti ca daca erai in alta situatie faceai asa si pe dincolo, ca mai demult ai facut asa si acum ar trebui sa actionezi altfel. E imposibil sa nu te gandesti la trecut si la viitor cand inca tu esti in prezent. E imposibil sa vrei ceva fara ca acea dorinta sa vina din trecut si sa se indrepte spre viitor. Acum spui vreau, ai gandit ca vrei in trecut, vrei sa se intample in viitor.
Imi place sa analizez, sa studiez fiecare aspect, fiecare detaliu si nu concep sa am o existenta simpla, banala. Prefer sa complic lucrurile cateodata pentru a-mi face existenta mai interesanta. Urasc banalul. Urasc prostia crunta. Urasc oamenii prosti care nu stiu sa iasa din banal, oameni care nu isi dau seama ca exista mai bine de atat.
Urasc pe cei urati de altii pentru ca au mintit si au adaugat un plus de nesimtire lumii, injosind si mai mult rasa umana. As putea sa spun ca urasc nulitatile dar oare ele exista oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu