"On the beach in Hawaii" acolo as vrea sa fiu acum ca sa uit de tot. Sa uit de examene, sa uit de cuvintele spuse si nespuse, sa fug de "iarta-ma, imi pare rau", sa fug de constiinta mea care imi spune ca nu eu trebuie sa spun asta chiar daca din cauza mea s-au generat toate. Cuvintele mele au cateodata efect domino, de la un singur cuvant, de la o litera, de la un smiley face stupid porneste o intreaga discutie plina de nervozitate infantila si neintelegere.
"On the beach in Hawaii, I wish you were here with me". Dupa ce se termina tot atunci as vrea sa fie cineva cu mine, doar atunci, pana atunci pastrez in minte o imagine. In memoria voluntara si cea involuntara. Si uite cum ajung fara sa vreau langa lucruri/ganduri de care fugeam, de Proust cu madelina lui cretina care i-a trezit meomoria involutara, de gustul madelinei care l-a facut sa isi aminteasca de copilaria lui ,trista dupa parerea mea, drept urmare s-a apucat sa scrie un roman lung si plicticos, mult prea marcant pentru mintea mea de femeie in devenire, de copil pe cale de disparitie, de adolescenta tardiva.
Inca o data "On the beach in Hawaii", mai trag un fum, mai beau o gura de gin apoi ma intorc la durere, la "Durerea" de Marguerite Duras. Oare impartim aceeasi durere? La prima lectura a romanului as fi spus ca nu, acum la a doua lecutura nu mai sunt asa de sigura...
"On the beach in Hawaii", acum doar o melodie ramasa in minte.Doar o melodie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu