miercuri, 30 decembrie 2009
joi, 26 noiembrie 2009
Ce sunet are linistea ta?
Era liniste. Se auzeau bataile inimii si respiratia sacadata. Se mai auzeau din cand in cand si cativa pasi pe coridoare. In linistea acelei noptii cateva suflete rapuse de oboseala bolii se intrebau ce cauta ele acolo cand ar fi putut sa fie acasa, in acel loc cald si primitor a carei liniste o cunosc.
Bateau toate la usa viselor dar nu le deschidea nimeni. Bateau iar si iar dar sunetele veneau dupa ele si le trageau inapoi in realitatea serii.
Acum e liniste iar. E linistea mea. O liniste a carei sunet il cunosc.
E liniste si cunosc atat de bine sunetele ce se aseaza pe portativul serii, incat imi gasesc linistea interioara si ajung la granita viselor unde usile sunt larg deschise.
Scartaitul patului, pasii de pe hol, tramvaiul, masinile care trec, fosnetul cearceafului, patura care o tragi pe tine, parul ce se freaca de perna, vantul care bate in geam, telefonul care cade pe covor, respiratia ta, respiratia lui, sunt unele din miile de sunete pe care ajungi sa le iubesti, sa iti fie dor de ele atunci cand nu le mai auzi. Sunt note muzicale ce alcatuiesc una din cele mai frumoase melodii, cea a serii, cea a somnului dulce si odihnitor, cea a linistii tale.
E liniste.
Bateau toate la usa viselor dar nu le deschidea nimeni. Bateau iar si iar dar sunetele veneau dupa ele si le trageau inapoi in realitatea serii.
Acum e liniste iar. E linistea mea. O liniste a carei sunet il cunosc.
E liniste si cunosc atat de bine sunetele ce se aseaza pe portativul serii, incat imi gasesc linistea interioara si ajung la granita viselor unde usile sunt larg deschise.
Scartaitul patului, pasii de pe hol, tramvaiul, masinile care trec, fosnetul cearceafului, patura care o tragi pe tine, parul ce se freaca de perna, vantul care bate in geam, telefonul care cade pe covor, respiratia ta, respiratia lui, sunt unele din miile de sunete pe care ajungi sa le iubesti, sa iti fie dor de ele atunci cand nu le mai auzi. Sunt note muzicale ce alcatuiesc una din cele mai frumoase melodii, cea a serii, cea a somnului dulce si odihnitor, cea a linistii tale.
E liniste.
duminică, 22 noiembrie 2009
20 de ani de Jurnalism
Toamna.
Acum 20 de ani.
Cateva minti stralucite.
Sute de minti insetate de cunoastere.
O tara in deriva cu voci ce capatau glas.
Ingredientele perfecte ce au dus la fondarea Facultatii de jurnalism si Stiintele Comunicarii. La multi ani inainte!
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Sweet dreams
"Te uiti la mine si vad marea prin ochii tai.
Imi zambesti si vad o semiluna.
Imi vorbesti si aud cea mai frumoasa simfonie.
Ma atingi si erupe un vulcan pe pielea mea.
Ma saruti si sunt una cu tine."
- Ce sa mai scriu? se intreba Katia in timp ce inchise usor jurnalul.
Simtea ca o inunda un sentiment de fericire de ceva timp incoace si nu stia cum sa il imortalizeze. A incercat sa scrie in jurnal, a facut poezioare si asa mai departe dar si-a dat seama ca atunci cand iubesti cu adevarat si esti fericit nu poti exprima in cuvinte toate sentimentele minunate ce iti invdeaza corpul si mintea. Cel mai bine, isi dadu ea seama mai apoi, este sa te bucuri ca simti, ca simti ca traiesti si sa incerci sa faci acele senzatii cat mai intense pentru a le intipari mai bine in minte.
Isi puse jurnalul in sertar si se aseza in pat langa el. Au schimbat cateva canale pana cand au dat peste un film cat de cat promitator. Se concentrara asupra povestii si simteau ca sunt acolo in film amandoi. Radeau se amuzau, compatimeau personajele dar filmul se termin brusc si revenira la realitatea lor, in care era loc numai pentru ei doi. Stinsera lumina si adormira imbratisati. Vise placute.
Imi zambesti si vad o semiluna.
Imi vorbesti si aud cea mai frumoasa simfonie.
Ma atingi si erupe un vulcan pe pielea mea.
Ma saruti si sunt una cu tine."
- Ce sa mai scriu? se intreba Katia in timp ce inchise usor jurnalul.
Simtea ca o inunda un sentiment de fericire de ceva timp incoace si nu stia cum sa il imortalizeze. A incercat sa scrie in jurnal, a facut poezioare si asa mai departe dar si-a dat seama ca atunci cand iubesti cu adevarat si esti fericit nu poti exprima in cuvinte toate sentimentele minunate ce iti invdeaza corpul si mintea. Cel mai bine, isi dadu ea seama mai apoi, este sa te bucuri ca simti, ca simti ca traiesti si sa incerci sa faci acele senzatii cat mai intense pentru a le intipari mai bine in minte.
Isi puse jurnalul in sertar si se aseza in pat langa el. Au schimbat cateva canale pana cand au dat peste un film cat de cat promitator. Se concentrara asupra povestii si simteau ca sunt acolo in film amandoi. Radeau se amuzau, compatimeau personajele dar filmul se termin brusc si revenira la realitatea lor, in care era loc numai pentru ei doi. Stinsera lumina si adormira imbratisati. Vise placute.
miercuri, 11 noiembrie 2009
Anotimp ranit
Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange ranile si durerea
Prin frunze moarte, multe, mii
Si copaci ce-si infrunta nemurirea.
Toamna-i o rana deschisa
Ce asteapta pansamentul iernii
Cel alb, pur si rece
Cel ce o ia dintre cei vii.
Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange adormirea
Prin stropi ce cad
Din cerul sangeriu.
Ce-si plange ranile si durerea
Prin frunze moarte, multe, mii
Si copaci ce-si infrunta nemurirea.
Toamna-i o rana deschisa
Ce asteapta pansamentul iernii
Cel alb, pur si rece
Cel ce o ia dintre cei vii.
Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange adormirea
Prin stropi ce cad
Din cerul sangeriu.
duminică, 8 noiembrie 2009
Sado-maso blues bar
Sado-maso blues bar - o piesa nonconformista ce fascineaza inca din primele minute cu umorul sau pe alocuri negru. Miscari bruste, zgomote puternice, lumini colorate si cateva papusi gonflabile sunt de ajuns pentru cei doi actori pentru a-si etala talentul si maiestria de a interpreta mai multe roluri. Ei trec brusc de la extaz la agonie, de la a fi barbat la a fi femeie, de la lumea reala, cea de zi cu zi a unui tanar, la una ireala in care visele pot deveni realitate.
Lumea reala cu elemente precum trauma din copilarie a unui tanar ce il transforma pe acesta intr-un criminal, un tata betiv care este omarat de fiul sau intr-un accident de masina, prostitutie, homosexualitate, elemente ce sunt exploatate la maxim pentru ca viitorul sa fie mai bun; mai bun poate pentru SA si MA care si-au deschis un club sado-maso si mai apoi o gradinita sau pentru noi, spectatorii care putem schimba societatea in bine.
Reteta pentru vise
Intuneric de seara luminat de artificialitate
Afumat cu aroma de ciocolata
Trezirea-si gasi in lumina calda
A locului tanjit de afirmarea goala.
Apoi se afunda in mult fum
Si in si mai multa prostie
Acolo unde te duci de doua ori
Si nu mai vrei in veci.
O expozitie, multe rochii albe
Si decoratiunile prind forma in vis,
Sunt in aerul din baloane
Si in materia din bile
Si in papusi gonflabile
A teatrului ce vine.
Afumat cu aroma de ciocolata
Trezirea-si gasi in lumina calda
A locului tanjit de afirmarea goala.
Apoi se afunda in mult fum
Si in si mai multa prostie
Acolo unde te duci de doua ori
Si nu mai vrei in veci.
O expozitie, multe rochii albe
Si decoratiunile prind forma in vis,
Sunt in aerul din baloane
Si in materia din bile
Si in papusi gonflabile
A teatrului ce vine.
luni, 2 noiembrie 2009
Marul lui Adam
Mere de noiembrie printre copaci inzapeziti
Raspantie de drumuri printre oameni adormiti
Iarna panoramica intr-o toamna tarzie
Un suflet ce ti l-am daruit tie.
Caldura dulce ce adoarme
Ne-a inundat porii si simtirea
Printre lemne negre de cabana
Ce ne pastreaza amintirea.
A fost,
Este,
Si va fi.
Vesnica-i iubirea.
Raspantie de drumuri printre oameni adormiti
Iarna panoramica intr-o toamna tarzie
Un suflet ce ti l-am daruit tie.
Caldura dulce ce adoarme
Ne-a inundat porii si simtirea
Printre lemne negre de cabana
Ce ne pastreaza amintirea.
A fost,
Este,
Si va fi.
Vesnica-i iubirea.
duminică, 1 noiembrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
The choice
Alegerea obiectului de scris perfect poate fi destul de dificila. Odata ajuns in fata raionului parca pasesti in alta lume, o lume a culorilor si a formelor inedite. Lumea aceasta se deschide in fata ta doar daca esti un adevarat cunoscator si daca stii sa apreciezi acele mici obiecte din care pot iesi adevarate opere literare, artistice sau de alta natura.
Sute de ambalaje colorate cu pixuri, stilouri si creioane si mai colorate sunt brusc la picioarele tale. "Ia-ma pe mine...Ia-ma pe mine!" parca se aude din dreptul raionului. Fiecare obiect are personalitate si vrea sa ajunga la tine in cos, in cosul unei persoane care stie sa il aprecieze, care ii va oferi obiectului un loc de cinste in penar, nu aruncat pe undeva prin fundul gentii cum fac necunoscatorii.
Un pasionat alege un pix de exemplu, dupa mai multe criterii: firma de provenienta, culoarea si grosimea penitei, forma pixului, culoarea acestuia, modul de deschidere, senzatia pe care o ofera atunci cand este tinut intre degete si lista poate continua. Un necunoscator va vedea intotdeauna un raion cu pixuri, va intinde mana si va lua un pix orientandu-se de multe ori dupa pret, il va pune in cos si va pleca mai departe.
Majoritatea pasionatilor nu pot proceda astfel. Ei petrec ceva timp in acea lume minunata. Analizeaza fiecare obiect de scris pana vor gasi obiectul potrivit si vor pleca din acea lume cu parere de rau ca nu au avut mai mult timp la dispozitie si ca raionul nu era suficient de mare. Niciodata un raion nu este suficient de mare si nu ofera o gama variata de obiecte de scris pentru un pasionat. Ar fi ideal un magazin mare cu multe raioane de stilouri, pixuri si creioane, o lume in care sa te pierzi printre acestea ore intregi, sa le incerci pe fiecare, sa le admiri pe fiecare si daca este posibil sa le cumperi pe toate cele care iti plac.
Este greu sa alegi un obiect de scris perfect, care sa indeplineasca toate criteriile. Cateodata parca pleci dezamagit si iti imaginezi ca undeva poate exista acel loc de vis unde ai vrea sa ajungi si tu candva.
Sute de ambalaje colorate cu pixuri, stilouri si creioane si mai colorate sunt brusc la picioarele tale. "Ia-ma pe mine...Ia-ma pe mine!" parca se aude din dreptul raionului. Fiecare obiect are personalitate si vrea sa ajunga la tine in cos, in cosul unei persoane care stie sa il aprecieze, care ii va oferi obiectului un loc de cinste in penar, nu aruncat pe undeva prin fundul gentii cum fac necunoscatorii.
Un pasionat alege un pix de exemplu, dupa mai multe criterii: firma de provenienta, culoarea si grosimea penitei, forma pixului, culoarea acestuia, modul de deschidere, senzatia pe care o ofera atunci cand este tinut intre degete si lista poate continua. Un necunoscator va vedea intotdeauna un raion cu pixuri, va intinde mana si va lua un pix orientandu-se de multe ori dupa pret, il va pune in cos si va pleca mai departe.
Majoritatea pasionatilor nu pot proceda astfel. Ei petrec ceva timp in acea lume minunata. Analizeaza fiecare obiect de scris pana vor gasi obiectul potrivit si vor pleca din acea lume cu parere de rau ca nu au avut mai mult timp la dispozitie si ca raionul nu era suficient de mare. Niciodata un raion nu este suficient de mare si nu ofera o gama variata de obiecte de scris pentru un pasionat. Ar fi ideal un magazin mare cu multe raioane de stilouri, pixuri si creioane, o lume in care sa te pierzi printre acestea ore intregi, sa le incerci pe fiecare, sa le admiri pe fiecare si daca este posibil sa le cumperi pe toate cele care iti plac.
Este greu sa alegi un obiect de scris perfect, care sa indeplineasca toate criteriile. Cateodata parca pleci dezamagit si iti imaginezi ca undeva poate exista acel loc de vis unde ai vrea sa ajungi si tu candva.
luni, 26 octombrie 2009
Zborul 857
Avionul 857 al companiei BB iese din cala si se indreapta spre pista. A trebuit sa petreaca ceva timp in cala, la reparatii, deoarece in zborul anterior a intalnit turbulete ce l-au afectat destul de grav.
Cei doi piloti se pregatesc pentru un nou zbor, unu catre un taram insorit si linistit.
- Dupa furtuna vine si soare, spuse unul dintre piloti.
- Doar ti-am spus ca o sa fie totul bine.
- Asa este, intotdeauna ai dreptate.
Isi pun centurile de singuranta si se pregatesc de decolare.
- Zborul 857, aveti autorizatie de decolare de pe pista 2, se auzi o voce din casca capitanului Optimus Major Glory.
- Am inteles, multumim, spuse celalalt pilot, Sugar Ray Kenobi.
Decolarea decurge ca la carte si cei doi piloti impreuna cu avionul lor plin de amintiri si semnificatii se intreapta catre destinatia insorita.
Zborul 857 decurge foarte bine. Nu va mai intalni turbulente pana la destinatie coform prognozei meteo.
Despre urmatorul zbor cei doi piloti nu au inca detalii de la Baza Inimii, dar stiu cu siguranta ca dupa fiecare furtuna vine si soare si ca numai impreuna pot pilota Avionul 857 pentru ca sunt singurii certificati pentru acest tip de avion.
Cei doi piloti se pregatesc pentru un nou zbor, unu catre un taram insorit si linistit.
- Dupa furtuna vine si soare, spuse unul dintre piloti.
- Doar ti-am spus ca o sa fie totul bine.
- Asa este, intotdeauna ai dreptate.
Isi pun centurile de singuranta si se pregatesc de decolare.
- Zborul 857, aveti autorizatie de decolare de pe pista 2, se auzi o voce din casca capitanului Optimus Major Glory.
- Am inteles, multumim, spuse celalalt pilot, Sugar Ray Kenobi.
Decolarea decurge ca la carte si cei doi piloti impreuna cu avionul lor plin de amintiri si semnificatii se intreapta catre destinatia insorita.
Zborul 857 decurge foarte bine. Nu va mai intalni turbulente pana la destinatie coform prognozei meteo.
Despre urmatorul zbor cei doi piloti nu au inca detalii de la Baza Inimii, dar stiu cu siguranta ca dupa fiecare furtuna vine si soare si ca numai impreuna pot pilota Avionul 857 pentru ca sunt singurii certificati pentru acest tip de avion.
miercuri, 30 septembrie 2009
luni, 21 septembrie 2009
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Great expectations
"A trecut..." isi spuse Katia, pregatindu-se pentru somn si avand in minte ultimele luni, "...si e altfel decat mi-am imaginat." Se referea la timp. Multa vreme si-a dorit ca eternul timp sa treaca mai repede, sa se indeparteze de anumite chipuri ale sale, sa le rataceasca undeva pe cararea lui. Acum isi dadu seama ca intr-adevar timpul a trecut repede de la acele momente, dar lucrurile nu erau asa cum si le-a imaginat.
"E altfel si e bine." se mai auzi inca o data vocea mintii. " Niciodata viitorul imaginat de mine nu s-a materializat. A fost mereu altfel, un altfel mai aparte si interesant prin noutatea lui."
Pana acum isi dori ca timpul sa treaca. Trecu dar aduse cu el alte asteptari. Ceea ce o surprindea era ca venira toate odata, precum cei trei magi de la rasarit, fiecare la fel de important in tara sa si cu daruri din cele mai ademenitoare.
Teoretic asteptarile erau in faza embrionara dar practic acestea aveau puterea de a se dezvolta cu viteza fulgerului, care odata ce lumineaza mintea, intunericul nu va mai putea patrunde acolo.
"Nu mai tine de hazard, tine de mine!" isi spuse Katia cu o voce ferma, gandindu-se la asteptarile ce prindeau contur in mintea sa.
"Fiecare asteptare va deveni coroana unui rege de la rasarit, si le voi avea pe toate trei!" se mai auzi o voce slaba, aproape adormita.
"Pe toate trei." si inchise ochii.
"Trei..." si adormi.
"E altfel si e bine." se mai auzi inca o data vocea mintii. " Niciodata viitorul imaginat de mine nu s-a materializat. A fost mereu altfel, un altfel mai aparte si interesant prin noutatea lui."
Pana acum isi dori ca timpul sa treaca. Trecu dar aduse cu el alte asteptari. Ceea ce o surprindea era ca venira toate odata, precum cei trei magi de la rasarit, fiecare la fel de important in tara sa si cu daruri din cele mai ademenitoare.
Teoretic asteptarile erau in faza embrionara dar practic acestea aveau puterea de a se dezvolta cu viteza fulgerului, care odata ce lumineaza mintea, intunericul nu va mai putea patrunde acolo.
"Nu mai tine de hazard, tine de mine!" isi spuse Katia cu o voce ferma, gandindu-se la asteptarile ce prindeau contur in mintea sa.
"Fiecare asteptare va deveni coroana unui rege de la rasarit, si le voi avea pe toate trei!" se mai auzi o voce slaba, aproape adormita.
"Pe toate trei." si inchise ochii.
"Trei..." si adormi.
joi, 10 septembrie 2009
luni, 7 septembrie 2009
"Apa alergata in gol de obsesii" sau Cosmaruri Frecvente
Incerc sa dau din maini ca sa ma mentin la suprafata. Reusesc sa iau cateva guri de aer apoi parca sunt trasa de ceva spre fundul apei. Vad soarele distorsionat si ma zbat sa ajung la suprafata dar nu reusesc. Tin aerul in plamani si sunt constienta ca atunci cand il voi da afara va fi pentru ultima oara. As vrea sa tip dar nu pot. Dau putin aer afara si ma uit fascinata la bula abia formata. Deabia mai vad lumina. Mi-e din ce in ce mai frig. Simt o durere in piept din cauza presiunii. Nu mai vad nimic. Dau cu picioarele de ceva. E nisip. Am ajuns pe fundul marii. Inca imi mai tin respiratia. Mi-e frica. E prea real ca sa fie un vis. Sunt prea calma ca sa fie adevarat, in plus as fi murit pana acum. Inchid ochii si ma rog. Dau tot aerul afara si inspir adanc pe gura. Simt cum apa imi invadeaza treptat gura, gatul si apoi plamanii. Parca vizualizez cum se intampla si ma sperii si mai tare. Simt cum ma sufoc. Am murit?
E intuneric. Nu vad nimic.
Nu aud si nu simt nimic.
Brusc se face putina lumina si imi dau seama ca decorul este schimbat. Nu mai am hainele ude si sunt inconjurata de cateva persoane. Nu mai sunt singura. E bine. Daca o sa mi se intample ceva iar, ei or sa ma ajute.
Nu prea sunt atenta la ce se intampla in jurul meu. Vorbesc, rad, raspund la intrebari dar parca nu eu vorbesc. Parca sunt prizoniera in corpul acesta. Ma uit la maini si imi dau seama ca sunt ale mele. Simt cum dau din buze cand vorbesc dar parca nu eu vorbesc. Eu gandesc altceva, vreau sa spun altceva. Vreau sa stiu unde ma aflu si de ce nu m-am inecat pe fundul marii. Si oamenii acestia cine sunt? Nu recunosc pe nimeni. Unde sunt?
Brusc fetele oamenilor se contorsioneaza. Doamne, se transforma in monstrii! Trebuie sa fug. Dar unde? Nu stiu unde sunt! Le intorc spatele si incep sa merg incet. Ma uit in spate iar ei ma urmaresc. Credeam ca am sa vad niste fete monstruoase dar m-am inspaimantat teribil cand am vazut ca nu erau monstrii. Erau obsesiile mele. Unele aveau chip altele doar forma.
Trebuie sa fug! Nu vreau sa ma prinda! Nu le mai vreau! Nu mai vreau sa imi invadeze mintea si sa imi strice echilibrul. Acum sunt fericita ca nu m-am sufocat acolo pe fundul marii, unde eram singura in intuneric, fara nici un ajutor. Am trait cu o gura de aer atata timp si cand i-am dat drumul am simtit ca mor, dar Dumnezeu m-a adus aici si mi-a dat din nou aerul meu. Trebuie sa fug de ele pentru fericirea mea.
Incerc sa alerg dar nu pot. Imi simt picioarele foarte grele. Mai incerc inca o data dar nu reusesc. Imi simt picioarele la fel de grele. Parca ma misc in reluare. Dar lucrurile nu se intampla in reluare. Vreau sa alerg dar nu pot. Nu inteleg de ce. Mai incerc inca o data dar cad in genunchi.
Ma uit in spate si nu mai vad nimic. Cand imi intorc privirea nu mai vad pamantul si brusc simt cum cad in gol. Ma doare fiecare particica a corpului. Dau din maini dar constientizez ca fac asta degeaba. Cad. Mi-e frica. Incep sa tip. Ma trezesc.
E intuneric. Nu vad nimic.
Nu aud si nu simt nimic.
Brusc se face putina lumina si imi dau seama ca decorul este schimbat. Nu mai am hainele ude si sunt inconjurata de cateva persoane. Nu mai sunt singura. E bine. Daca o sa mi se intample ceva iar, ei or sa ma ajute.
Nu prea sunt atenta la ce se intampla in jurul meu. Vorbesc, rad, raspund la intrebari dar parca nu eu vorbesc. Parca sunt prizoniera in corpul acesta. Ma uit la maini si imi dau seama ca sunt ale mele. Simt cum dau din buze cand vorbesc dar parca nu eu vorbesc. Eu gandesc altceva, vreau sa spun altceva. Vreau sa stiu unde ma aflu si de ce nu m-am inecat pe fundul marii. Si oamenii acestia cine sunt? Nu recunosc pe nimeni. Unde sunt?
Brusc fetele oamenilor se contorsioneaza. Doamne, se transforma in monstrii! Trebuie sa fug. Dar unde? Nu stiu unde sunt! Le intorc spatele si incep sa merg incet. Ma uit in spate iar ei ma urmaresc. Credeam ca am sa vad niste fete monstruoase dar m-am inspaimantat teribil cand am vazut ca nu erau monstrii. Erau obsesiile mele. Unele aveau chip altele doar forma.
Trebuie sa fug! Nu vreau sa ma prinda! Nu le mai vreau! Nu mai vreau sa imi invadeze mintea si sa imi strice echilibrul. Acum sunt fericita ca nu m-am sufocat acolo pe fundul marii, unde eram singura in intuneric, fara nici un ajutor. Am trait cu o gura de aer atata timp si cand i-am dat drumul am simtit ca mor, dar Dumnezeu m-a adus aici si mi-a dat din nou aerul meu. Trebuie sa fug de ele pentru fericirea mea.
Incerc sa alerg dar nu pot. Imi simt picioarele foarte grele. Mai incerc inca o data dar nu reusesc. Imi simt picioarele la fel de grele. Parca ma misc in reluare. Dar lucrurile nu se intampla in reluare. Vreau sa alerg dar nu pot. Nu inteleg de ce. Mai incerc inca o data dar cad in genunchi.
Ma uit in spate si nu mai vad nimic. Cand imi intorc privirea nu mai vad pamantul si brusc simt cum cad in gol. Ma doare fiecare particica a corpului. Dau din maini dar constientizez ca fac asta degeaba. Cad. Mi-e frica. Incep sa tip. Ma trezesc.
joi, 3 septembrie 2009
Septembrie cu iz de august
Simultaneitate in decor de darts
Carti cu inimi aruncate
Doua inimi amestecate
Si impunse de sageti
Indreptate spre pereti.
Chicoteli pe fundal de desene animate
Zambete pe sub cearceaf
Si un geamat de placere
La multi ani fara cuvinte
A fost 2, si am tinut minte.
Carti cu inimi aruncate
Doua inimi amestecate
Si impunse de sageti
Indreptate spre pereti.
Chicoteli pe fundal de desene animate
Zambete pe sub cearceaf
Si un geamat de placere
La multi ani fara cuvinte
A fost 2, si am tinut minte.
sâmbătă, 29 august 2009
Privirea si sufletul
Privirea se uita cu ochii inlacrimati la sufletul chinuit. Acesta la randul lui se uita in sus spre ea si ii spuse:
- Nu mai vreau sa doara!
- Nici eu nu mai vreau sa plang, ii spuse privirea. Plang mereu pentru ca vad cat esti de chinuit si stiu ca nu meriti asta. As vrea sa imi zambesti mereu cum faceai odinioara. As vrea sa vezi lumea asa cum o vad eu, sa vezi ca exista atatea lucruri ce te pot face fericit.
- Nu...nu mai vreau sa doara!
- Stiu, suflet drag, stiu ca nu mai vrei sa doara. Trebuie sa te vindeci singur. Sa iti aduni miile de bucatele sfaramate si sa le lipesti la loc. Eu iti plang durerea si lacrimile mele te mai scapa din povara, doar atat pot face pentru tine. Mai mult nu ma lasi.
- Te rog, ajuta-ma! Nu mai vreau sa doara!
- O sa innebunesc daca te mai vad asa, daca o sa mai plang inca pe atat. Vreau sa te vindeci si sa ma rogi iar sa iti arat lumea. Sa fim fericiti amandoi, cum eram pe vremuri. Sa punem tara la cale si sa ne bucuram de micile noastre victorii.
- Nu mai vreau sa doara!
- Nici eu nu mai vreau sa doara!
- Nu mai vreau sa doara!
- Nici eu nu mai vreau sa plang, ii spuse privirea. Plang mereu pentru ca vad cat esti de chinuit si stiu ca nu meriti asta. As vrea sa imi zambesti mereu cum faceai odinioara. As vrea sa vezi lumea asa cum o vad eu, sa vezi ca exista atatea lucruri ce te pot face fericit.
- Nu...nu mai vreau sa doara!
- Stiu, suflet drag, stiu ca nu mai vrei sa doara. Trebuie sa te vindeci singur. Sa iti aduni miile de bucatele sfaramate si sa le lipesti la loc. Eu iti plang durerea si lacrimile mele te mai scapa din povara, doar atat pot face pentru tine. Mai mult nu ma lasi.
- Te rog, ajuta-ma! Nu mai vreau sa doara!
- O sa innebunesc daca te mai vad asa, daca o sa mai plang inca pe atat. Vreau sa te vindeci si sa ma rogi iar sa iti arat lumea. Sa fim fericiti amandoi, cum eram pe vremuri. Sa punem tara la cale si sa ne bucuram de micile noastre victorii.
- Nu mai vreau sa doara!
- Nici eu nu mai vreau sa doara!
marți, 25 august 2009
3 de inima rosie
3 de inima rosie.
3 de inima insangerata.
3 de inima strapunsa de durere.
3 de inima sfasiata de speranta.
3 de inima plina de lacrimi arzande.
3 de inima sfaramata in mii de bucatele.
3 de inima obosita de viata.
3 de inima ce uraste.
3 de inima rosie.
3 de-o inima.
3.
3 de inima rosie.
3 de inima rosie fara pic de sange.
3 de inima rosie imuna la durere.
3 de inima rosie cu o farama de speranta.
3 de inima rosie cu lacrimi reci, uscate.
3 de inima rosie lipita.
3 de inima rosie cu viata.
3 de inima rosie ce iubeste.
3 de inima rosie un hazard, o carte aruncata la intamplare, ce s-a dus spre alinare.
vineri, 21 august 2009
miercuri, 12 august 2009
A midsummer night's dream
Suflet mort inecat in lacrimi
Atarna de un fir de speranta
Implorand sa nu cada in abis
Sau sa cada nesimtind nimic.
Mii de vorbe invadeaza mintea
Acum inerta si goala
Tipa sa se umple iar
Cu amintirea de odinioara.
Lacrimile sunt deja cliseu
Durerea e prea mare sa mai curga vreuna
Cu toate astea ele curg,
Nesimtind niciuna.
A fost un vis, un vis de vara
Cu un print si o printesa
Iubindu-se ca prima oara
Dar m-am trezit si printul era vis
Iar eu praf ratacit in zare
A fost, a fost visul unei nopti de vara.
joi, 23 iulie 2009
vineri, 10 iulie 2009
marți, 7 iulie 2009
Norul efemer
Orice poveste începe cu "a fost odată ca niciodată" și se termina cu "au trăit fericiți pana la adânci bătrâneți". Cat de mult își dorea ca și povestea ei sa se încheie asa dar știa ca era prea târziu...
Începutul fusese de basm și o cufundă într-o reverie îmbătătoare și atât de profunda încât trezirea fu mult prea brusca și dureroasa. Cazu deodată de pe un nor și văzu lumea asa cum era, plina de praf și mizerie, plina de oameni rai și prefăcuți.
Se uita la cer rugându-se sa urce iar pe norul ei. Sa vina el sa o urce din nou acolo. Se uita îndurerată și vedea cum norul este purtat de vânt și împrăștiat în zare.
"Vreau sa te fac mică, mică de tot și sa te port mereu în buzunar, sa fi numai a mea." se auzi o voce din adâncul mintii.
"De ce nu m-ai făcut mica? De ce? Acum as fi fost tot pe norul meu, unul mic și călduros din buzunarul tău." făcu ea reproșuri vocii din minte.
Apoi nu se mai auzi nicio voce, niciun sunet. Stătea și se uita la norul ei cum dispare.
"O sa stau aici, așteptând sa urc iar, cât timp va mai fi un nor." își spuse. " Cat timp va exista norul meu, va exista și speranța."
Dar norul dispărea încet încet. Știa ca va veni momentul când va trebui sa plece și sa rămână doar cu amintirea, cu imagini și momente întipărite în minte și în suflet.
Închise ochii și ii spuse vocii de mai devreme: "Nu o sa te uit niciodată. Nu am cum sa uit primul meu nor, prima mea iubire. O sa iți iubesc mereu amintirea...pentru ca te iubesc pe tine."
Apoi se așeză pe pajiștea plina de flori, uitându-se cu ochii înlăcrimați la norul ce dispărea în zare.
Începutul fusese de basm și o cufundă într-o reverie îmbătătoare și atât de profunda încât trezirea fu mult prea brusca și dureroasa. Cazu deodată de pe un nor și văzu lumea asa cum era, plina de praf și mizerie, plina de oameni rai și prefăcuți.
Se uita la cer rugându-se sa urce iar pe norul ei. Sa vina el sa o urce din nou acolo. Se uita îndurerată și vedea cum norul este purtat de vânt și împrăștiat în zare.
"Vreau sa te fac mică, mică de tot și sa te port mereu în buzunar, sa fi numai a mea." se auzi o voce din adâncul mintii.
"De ce nu m-ai făcut mica? De ce? Acum as fi fost tot pe norul meu, unul mic și călduros din buzunarul tău." făcu ea reproșuri vocii din minte.
Apoi nu se mai auzi nicio voce, niciun sunet. Stătea și se uita la norul ei cum dispare.
"O sa stau aici, așteptând sa urc iar, cât timp va mai fi un nor." își spuse. " Cat timp va exista norul meu, va exista și speranța."
Dar norul dispărea încet încet. Știa ca va veni momentul când va trebui sa plece și sa rămână doar cu amintirea, cu imagini și momente întipărite în minte și în suflet.
Închise ochii și ii spuse vocii de mai devreme: "Nu o sa te uit niciodată. Nu am cum sa uit primul meu nor, prima mea iubire. O sa iți iubesc mereu amintirea...pentru ca te iubesc pe tine."
Apoi se așeză pe pajiștea plina de flori, uitându-se cu ochii înlăcrimați la norul ce dispărea în zare.
luni, 6 iulie 2009
How does it feel?
How does it feel
To know that you are loved so much
How does it feel to be accepted
So completely
How does it feel to know that you
Mean everything to someone
How does it feel to know that
You're exactly what i wanted
How does it feel
To know that you are loved
I love you more than you can see
This is everything you are to me
Halou - I'll carry you
Asculta mai multe audio Muzica
To know that you are loved so much
How does it feel to be accepted
So completely
How does it feel to know that you
Mean everything to someone
How does it feel to know that
You're exactly what i wanted
How does it feel
To know that you are loved
I love you more than you can see
This is everything you are to me
Halou - I'll carry you
Asculta mai multe audio Muzica
marți, 23 iunie 2009
Crusta devenita scrum
Caldura de printre picaturile de ploaie
Ameteste, oboseste, ne sfarseste
Ne coace mintea pana prinde crusta
Pana crapa si apoi devine scrum.
Vlaguit, incearca sa respire
Omul copt si rumenit
Satul de coca-i materna
De cuptor, de foc, de tot.
Forma, un pic calduta la inceput
E taman buna pentru el
Apoi arde si usuca
Dandu-i de veste ca e pe duca.
Taiat in mii de bucatele,
Devorate lent dar sigur,
Tipa ca pentru sine
Ca-i satul de toate cele.
Ameteste, oboseste, ne sfarseste
Ne coace mintea pana prinde crusta
Pana crapa si apoi devine scrum.
Vlaguit, incearca sa respire
Omul copt si rumenit
Satul de coca-i materna
De cuptor, de foc, de tot.
Forma, un pic calduta la inceput
E taman buna pentru el
Apoi arde si usuca
Dandu-i de veste ca e pe duca.
Taiat in mii de bucatele,
Devorate lent dar sigur,
Tipa ca pentru sine
Ca-i satul de toate cele.
duminică, 31 mai 2009
Injunghiata de trecut sau povestea unui gand
Apăsa pe rana.
Apăsa cu putere dar sangele țâșnea ca o fantana arteziana. Se infasura cu o carpa prafuita gasita pe jos dar sangele continua sa țâșnească. Lega carpa cat de strans putu dar era in zadar pentru ca rana era prea adanca.
Inchise pentru o clipa ochii si retrai momentul. Statea intr-o statie asteptand un autobuz. Era intuneric in jurul ei, doar in departare zarindu-se cateva felinare ce licareau slab, mult prea slab ca lumina sa ajunga pana la ea. Doar lumina lunii cadea asupra ei, asupra chipului sau alb, aproape fantomatic.
Deodata i se taie respiratia si simti un junghi puternic in spate. Era ca un fior rece, numai ca firoul ii strabatu tot corpul sub forma de durere. Se simti paralizata si deabia putea sa respire. Cazu. Simtea asfaltul rece lipit de obraz. Vedea lumea invers. Vazu o silueta distorsionata ce se indeparta cu un cutit in mana. Din cutit se prelingeau picaturi de sange. Erau ale ei.
Silueta intoarse capul si se uita la ea. Se uita si ranji. Cand ii vazu chipul se sperie. Era trecutul ei. Era imposibil. Cum poate un trecut sa aiba o fata. Cum pot atatia ani sa aiba un chip.
Silueta se indeparta din ce in ce mai mult pana disparu. Ea era tot acolo jos deabia respirand. Lacrimile siroiau fara ca ea sa clipeasca macar.
"O sa mor? Ce mi s-a intamplat? Imi imaginez? Nu cred ca imi imaginez, e adevarat. Da. E adevarat. Imi simt obrazul lipit de asfalt. Simt o durere de nedescris in spate. Nu pot sa ma misc."
In minutele ce urmara se lupta cu sine sa se ridice. Se sprijini de un copac. Isi duse mana la umar si isi simti sangele cum siroia. Intinse mana in intuneric cautand ceva sa puna pe rana. Gasi o carpa prafuita, probabil lasata acolo de vreun aurolac si si-o puse pe rana apasand cu putere. Reusi sa se lege dar sangele continua sa pompeze pe dinafara.
Statea sprijinita de acel copac si isi dorea sa o vada cineva. Tipa dupa ajutor cat o tineau plamanii.Se simtea pierduta, abandonata, singura.
Dar nimeni nu veni.
Corpul i se raci din ce in ce mai mult.
Chipul i se albi din ce in ce mai tare.
Murise.
Apăsa cu putere dar sangele țâșnea ca o fantana arteziana. Se infasura cu o carpa prafuita gasita pe jos dar sangele continua sa țâșnească. Lega carpa cat de strans putu dar era in zadar pentru ca rana era prea adanca.
Inchise pentru o clipa ochii si retrai momentul. Statea intr-o statie asteptand un autobuz. Era intuneric in jurul ei, doar in departare zarindu-se cateva felinare ce licareau slab, mult prea slab ca lumina sa ajunga pana la ea. Doar lumina lunii cadea asupra ei, asupra chipului sau alb, aproape fantomatic.
Deodata i se taie respiratia si simti un junghi puternic in spate. Era ca un fior rece, numai ca firoul ii strabatu tot corpul sub forma de durere. Se simti paralizata si deabia putea sa respire. Cazu. Simtea asfaltul rece lipit de obraz. Vedea lumea invers. Vazu o silueta distorsionata ce se indeparta cu un cutit in mana. Din cutit se prelingeau picaturi de sange. Erau ale ei.
Silueta intoarse capul si se uita la ea. Se uita si ranji. Cand ii vazu chipul se sperie. Era trecutul ei. Era imposibil. Cum poate un trecut sa aiba o fata. Cum pot atatia ani sa aiba un chip.
Silueta se indeparta din ce in ce mai mult pana disparu. Ea era tot acolo jos deabia respirand. Lacrimile siroiau fara ca ea sa clipeasca macar.
"O sa mor? Ce mi s-a intamplat? Imi imaginez? Nu cred ca imi imaginez, e adevarat. Da. E adevarat. Imi simt obrazul lipit de asfalt. Simt o durere de nedescris in spate. Nu pot sa ma misc."
In minutele ce urmara se lupta cu sine sa se ridice. Se sprijini de un copac. Isi duse mana la umar si isi simti sangele cum siroia. Intinse mana in intuneric cautand ceva sa puna pe rana. Gasi o carpa prafuita, probabil lasata acolo de vreun aurolac si si-o puse pe rana apasand cu putere. Reusi sa se lege dar sangele continua sa pompeze pe dinafara.
Statea sprijinita de acel copac si isi dorea sa o vada cineva. Tipa dupa ajutor cat o tineau plamanii.Se simtea pierduta, abandonata, singura.
Dar nimeni nu veni.
Corpul i se raci din ce in ce mai mult.
Chipul i se albi din ce in ce mai tare.
Murise.
duminică, 10 mai 2009
Teardrop (House MD theme song)
Massive Attack - Teardrop
All day long I stayed home
All day long I watched House
All day long I was in my own litte house
Made of blood and gray matter.
Fascinating, absolutely fascinating
How they cut and open
And blood pours, and tears are shed.
The pain, the suffering and still he is a jerk
Fascinating, absolutely fascinatig
How he stopped my tears from shedding.
Zi de
Zi de mizerie cu lacrimi prafuite
De prea multe concepte invechite.
Zi de inertie intelectuala
Intr-un hol si o minte goala.
Zi de minti schingiute
De prea multe carti parasite.
Zi de pierdut in sine
De vorbit cu tine.
De prea multe concepte invechite.
Zi de inertie intelectuala
Intr-un hol si o minte goala.
Zi de minti schingiute
De prea multe carti parasite.
Zi de pierdut in sine
De vorbit cu tine.
luni, 4 mai 2009
Valuri de cerneala
Valuri de apa si de voal
Se unduiau usor in vant
Iubeau lumina si o doreau
Pentru totdeauna mangaierii.
Flori, frunze si mister
Se amestecau in parc
Aidoma gandurilor mele.
Cu cerneala neagra de carbune
Din oase, sange si un trecut
Trag linii si iar trag.
Se unduiau usor in vant
Iubeau lumina si o doreau
Pentru totdeauna mangaierii.
Flori, frunze si mister
Se amestecau in parc
Aidoma gandurilor mele.
Cu cerneala neagra de carbune
Din oase, sange si un trecut
Trag linii si iar trag.
luni, 20 aprilie 2009
Calmul de dinaintea furtunii
Deschise geamul larg ca sa isi admire regatul, unul dintre cele mai frumoase si cat se poate de imaginar. In regatul ei totul capata o alta valoare, una pozitiva cu ceritudine. Putea sa isi imagineze orice fara sa fie trasa la raspundere de supusi, pentru ca nimeni nu putea sa conteste deciziile reginei. Era regina, regina regatului ei, regina viselor ei.
Trase aer adanc in piept ca sa simta mirosul ploii de primavara ce se abatuse peste campiile pline de tot soiul de flori. Mirosea atat de frumos, mai frumos decat isi imaginase.
Inchidea ochii si simtea adierea lina a vantului pe obrazul ei fin ca de catifea. Isi imagina cum vantul se materializeaza in cea mai frumoasa faptura care cu mainile sale albe ce straluceau sub lumina lunii ii mangaia obrazul fin. Era o atingere atat de delicata si linistitoare incat nu se indura sa deschida ochii.
Dar ii deschise de teama sa nu adoarma si sa nu dispara regatul. Ii placea prea mult ca sa lase genele sa se intalneasca. Era calm si plutea o atmosfera de bine pe notele muzicale ce ii incantau auzul.
Ar fi vrut ca acest regat sa dainuie pentru totdeauna si sa nu fie zdrobit de nimic. Dar firea ei analitica ii sopti ca e prea frumos sa fie adevarat, ca o mare calma prevesteste intotdeauna o furtuna.
Ignora soapta si isi lasa genele sa se intalneasca, visand ca regatul va fi etern.
Dimineata soapta disparu, dar ceva era schimbat si incerca din nou sa adoarma in speranta ca era doar o impresie. Dar furtuna veni si ii zduncina regatul din temelii. Veni cu surle si trambite, cu tipete si urlete de durere ce se auzeau pana in zare. Degeaba se zbatu si incerca sa opreasca furtuna. Era inevitabila.
Trebuia sa stie ca regatul era efemer. Trebuia sa stie ca supusii daca au gresit o data o vor mai face din nou. Trebuia sa stie sa nu creada in vorbele amagitoare ale Ielei ce o intalni odata. Acum stie. Stie ca totul este infasurat in aparenta sub care zac minti bolnave si dezechilibrate psihic sau emotional.
Trase aer adanc in piept ca sa simta mirosul ploii de primavara ce se abatuse peste campiile pline de tot soiul de flori. Mirosea atat de frumos, mai frumos decat isi imaginase.
Inchidea ochii si simtea adierea lina a vantului pe obrazul ei fin ca de catifea. Isi imagina cum vantul se materializeaza in cea mai frumoasa faptura care cu mainile sale albe ce straluceau sub lumina lunii ii mangaia obrazul fin. Era o atingere atat de delicata si linistitoare incat nu se indura sa deschida ochii.
Dar ii deschise de teama sa nu adoarma si sa nu dispara regatul. Ii placea prea mult ca sa lase genele sa se intalneasca. Era calm si plutea o atmosfera de bine pe notele muzicale ce ii incantau auzul.
Ar fi vrut ca acest regat sa dainuie pentru totdeauna si sa nu fie zdrobit de nimic. Dar firea ei analitica ii sopti ca e prea frumos sa fie adevarat, ca o mare calma prevesteste intotdeauna o furtuna.
Ignora soapta si isi lasa genele sa se intalneasca, visand ca regatul va fi etern.
Dimineata soapta disparu, dar ceva era schimbat si incerca din nou sa adoarma in speranta ca era doar o impresie. Dar furtuna veni si ii zduncina regatul din temelii. Veni cu surle si trambite, cu tipete si urlete de durere ce se auzeau pana in zare. Degeaba se zbatu si incerca sa opreasca furtuna. Era inevitabila.
Trebuia sa stie ca regatul era efemer. Trebuia sa stie ca supusii daca au gresit o data o vor mai face din nou. Trebuia sa stie sa nu creada in vorbele amagitoare ale Ielei ce o intalni odata. Acum stie. Stie ca totul este infasurat in aparenta sub care zac minti bolnave si dezechilibrate psihic sau emotional.
luni, 6 aprilie 2009
Despre lume si nu numai
Ipocriti si ipocrite palavragesc
Fara sens sau cu vreun scop.
Se mint singuri, rad si plang
Cu lacrimi false fara gand.
Se scufund in falsitate
Ca intr-un cer fara sfarsit
Fara a fi blamate ori damnate
Daca au gresit.
Lipsa consiintei e un atu
Animalelor superiori le sunt
Prin gandire, cand spun : TU!
Da, tu cel de colo,
Tu esti prost, nu noi!
Noi vom castiga in razboi.
Insensibili asa cum suntem
Fara suflet sau vreun stem
Sa ne aduca aminte de ce am fost
Poate de un trecut anost.
Fara sens sau cu vreun scop.
Se mint singuri, rad si plang
Cu lacrimi false fara gand.
Se scufund in falsitate
Ca intr-un cer fara sfarsit
Fara a fi blamate ori damnate
Daca au gresit.
Lipsa consiintei e un atu
Animalelor superiori le sunt
Prin gandire, cand spun : TU!
Da, tu cel de colo,
Tu esti prost, nu noi!
Noi vom castiga in razboi.
Insensibili asa cum suntem
Fara suflet sau vreun stem
Sa ne aduca aminte de ce am fost
Poate de un trecut anost.
duminică, 5 aprilie 2009
Ipocrizie, falsitatea si un copil
Ipocrizia misuna in strada
Imprastiind praful
Ne intra in ochi, ne prafuieste
Pana orbim si devenim imuni.
Falsitatea vine in urma ei
Lasand o dara invizibila
Calcam pe ea si nu ne dam seama
Ca am devenit totuna.
Azi am fost copil
Ipocrizia si falsitatea le-am dat uitarii
Am facut baloane
Ce pluteau spre flori
Am stat pe o banca
Si simteam fiori.
Imprastiind praful
Ne intra in ochi, ne prafuieste
Pana orbim si devenim imuni.
Falsitatea vine in urma ei
Lasand o dara invizibila
Calcam pe ea si nu ne dam seama
Ca am devenit totuna.
Azi am fost copil
Ipocrizia si falsitatea le-am dat uitarii
Am facut baloane
Ce pluteau spre flori
Am stat pe o banca
Si simteam fiori.
sâmbătă, 4 aprilie 2009
miercuri, 25 martie 2009
O carte
O carte sunt, am fost si vreau sa fiu
Sa am mii de pagini si cuvinte
Sa ma citesc si sa inteleg
Sau sa nu inteleg nimic.
O carte noua si-nvechita sunt
Cu pagini mirosind inca a cerneala
Cu pagini goale si nescrise
Cu-n semn de carte numit greseala.
O carte cu prolog am fost
Anuntand ce va veni
Fiinca aveam putine file
Dar paginile s-au facut mii.
O carte intr-o camera voi fi
Pe masa voi sta falnica spunand:
"Cat inca e zi, vei putea citi!
Apoi doar o coperta fina
Ce ascunde un mister voi fii."
Sa am mii de pagini si cuvinte
Sa ma citesc si sa inteleg
Sau sa nu inteleg nimic.
O carte noua si-nvechita sunt
Cu pagini mirosind inca a cerneala
Cu pagini goale si nescrise
Cu-n semn de carte numit greseala.
O carte cu prolog am fost
Anuntand ce va veni
Fiinca aveam putine file
Dar paginile s-au facut mii.
O carte intr-o camera voi fi
Pe masa voi sta falnica spunand:
"Cat inca e zi, vei putea citi!
Apoi doar o coperta fina
Ce ascunde un mister voi fii."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)