Miroase a lumânare stinsă
Ce a avut flacăra aprinsă
Până în ultimul moment
Când și-a dat suflul lent.
Flacăra-i era jucăușă
Parca era o păpușă
Ce nu o puteai stinge
Nici măcar atinge.
Dansa lent ceara
De cum venea seara
Și se topea încet
Fără niciun scâncet.
I se topea tot trupul
Fugind pe lângă timpul
Cald, plin de lumină
Periculos ca o hermină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu