- Nu ai tupeu! Ce slab esti ma!
- Nu sunt. Numai ca suntem prea sus. Si uite ce valuri sunt ii spuse in timp ce se apleca prudent de marginea stancii, ca sa evalueze mai bine distanta. Erau pe cea mai inalta stanca din oras. Multi oameni au avut de suferit din cauza ei. Unii s-au distrat, altii au plans. Valurile sunt atat de puternice jos. Daca supravietuiesti caderii, ar trebui sa fii inotator olimpic sa poti sa scapi de acolo.
- Hai lasa-ma cu stiinta si cu calculele tale. Esti fricos!
- Nu sunt fricos. Incerc doar sa iti explic logic ca ne punem viata in pericol daca sarim de aici.
- Bine ma ca le stii tu pe toate. Stai toata ziua cu ochii in cartile alea ale tale. Daca ramnem fara caramizi vreodata o sa stiu unde sa caut. Trebuie sa te faci zidar ca prea stii tu sa te baricadezi in camera ta.
- Nu stiu totul. Nu avem cum sa stim. Tocmai de aceea invatam. In fiecare zi invatam ceva fie ca este o experienta pozitiva sau negativa. Si asta stiu ca va fi una neplacuta.
- Ma lasi cu ionii si moleculele tale, tocilar prost ce esti. Sa te mai prind ca te duci la mama sa ii spui ca ne luam de tine si ca nu te luam la petreceri. De ce sa te luam ma, sa rada lumea de noi ca avem un frate putin altfel? Ooo, eu nu beau, nu fac rau, eu sunt de pe Marte.
- Nu sunt de pe Marte. Sunt din acelasi loc cu tine. Numai ca tu te limitezi la perimetrul tau, prietenii tai, petrecerile tale, glumele tale. E totul intr-o bucla. Aceleasi vorbe, acealasi gesturi, acelasi stil.Tu nu vezi ca lumea se schima in jurul nostru? E trist ca tu nu vrei sa evoluezi odata cu ea. Cat timp vrei sa mai petreci? Nu ai nici cea mai mica intentie observ sa urmezi o facultate. Cum vrei sa iti intretii familia mai tarziu? Crezi ca siliconata ta o sa fie multumita sa o duci numai la Mc?
- Auzi ma? Taci ca-ti trag una de te sparg! Bine ca esti tu destept si ai intrat la facultate de fite. Si daca mai zici ceva de gagica-mea de bat de nu te vezi! Ai inteles?
- Nu am inteles, pentru ca eu nu ma las manipulat de impulsuri, de violenta, de tot circul asta in care incerci sa arati ca tu esti mare si tare. Puternic. Esti la fel de speriat ca mine. Numai ca nu vrei sa recunosti.
- Stii ceva? Imi bag picioarele in parerile tale. Mi se rupe mie de ce zici tu daca eu sar. Fac ce vrea muschiu meu!
- Nu ai doar un muschi in corp sa stii. Ai mai multi. Daca ai putea sa iti vezi reflexia acum intr-o oglinda ai putea sa vezi cum ti se controrsioneaza fata de furie, frica, desi pe gura scoti cele mai dure cuvinte, Doar de te-ai mai uita din cand in cand in oglinda sa te vezi asa cum esti ai lasa la o parte tot ce te trage in jos.
- Faci iar pe desteptul si sa mor eu ca te imping de pe stanca asta daca mai scoti un sunet. Tine naibii lanterna ca sa imi dau hainele jos!
- Nu te ajut in nebunia ta.
- Egoist prost ce esti.
- Nu sunt egoist, tocmai de aceea imi doresc sa am un frate sanatos in continuare, nu unul rablagit ca a sarit de pe o stanca ca asa i s-a rasarit lui la unu noaptea dupa ce a baut sapte beri!!!
- Taci in pula mea!
- Nu tac. Constiinta de sine nu tace niciodata! Da-ti seama ca esti prost!
- Nu sunt! Isi dadu repede pantalonii jos. Arunca tricoul pe jos de parca il ardea. Zici ca ii manca pielea si nu mai suporta. Era ca si cum il strangeau sute de crengi tepoase de trandafiri. Il chinuia ceva si trebuia sa se elibereze! Spera ca odata ce va atinge apa se va simti cel mai puternic om din lume.
Deodata isi lua avant si incepu sa alerge spre marginea stancii. Fratele sau se uita stupefiat cum alerga si urla. Era strigatul de eliberare. Deodata nu mai simti pamantul sub picioare. Vedea apa, valurile cum se apropiau cu rapiditate. Era frig. Tipa dar nu mai avea glas. Nu! Nu imi doream sa fac asta! De ce am facut-o? A atins apa si s-a lovit de mantia sa ca de matase. Il primea in bratele sale infuriate de vant.
Statea pe marginea stancii si nu il vedea nicaieri. Striga dupa el si nu auzi nimic. Era prea intuneric si nu intelegea nimic. Ii era frica dar stia ca trebuie sa isi salveze fratele. E prea intuneric. Cum o sa vad sub apa, isi spuse? Ah, lanterna! Of chiar tu mi-ai dat raspunsul! Nu se mai obosi sa isi dea hainele jos si se arunca de pe stanca. Ii era frica dar dorinta de a-si salva fratele ii dadea super-puteri. Nu tipa deloc. Contempla calatoria pe care nu o faci in fiecare zi. Ceva nou. Cum arata Pamantul cand sari de pe o stanca, intr-o noapte cu luna plina si sute de stele.
Pana sa atinga apa, trase aer adanc in piept si deodata se trezi. A fost un vis, Un cosmar.
Nu stia sa inoate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu