Imprevizibil

Era mic si pufos
Un iepure blanos
Ce locuia-n padure
Si manca mereu mure.
Iarba il gadila in talpi
Si soarele il adora
Raul povesti spunea
Urechilor sale lungi.
Intr-o zi ca oarecare
Iesise la plimbare
Si vazu ceva mare
Ceva de mancare.
Incepu sa topaie
Repede, repejor
Isi dorea sa fie
Acolo fara dor.
A durat doar una
Doar o secunda
Atat a fost fericit
Si apoi incoltit.
Vanatorul cel rau
L-a prins in cusca
Si il arunca in hau
Caci el tare musca.
Era foarte speriat
Si nu intelegea
De ce omul atingea
Blana sa infuriat.
Musca sa se apere
Dar bietul nu stia
Ca omul il va lasa
Intr-o incapere
Cam intunecata
Si infierbantata
Ce-o numim
Cuptor.