Picături de apă

Se contopeau
Ca doua
Picături de apă
Ce se ating
Pe geamul rece
Si devin una
O dara
Ce se prelinge
Pe fereastra
Din suflet.
Se contopeau
Si energia
Emanata
Era magnetica
Puternica
Si strabatea
Tot corpul
Lor lichid.

În pădurea mare

În pădurea mare
Păzită de copaci
Falnici, puternici
Departe de zare
Se auzeau gâze
Greieri negrii
Lăcuste verzulii
Sunete de oaze
Si foșnete timide
De iepuri sfioși
Fâșâit de frunze
De arici spionși.

Sunetul pădurii
Se distorsionă
Si deodată norii
Ploaie revărsară.

În întuneric cufundată
Pădurea cea înaltă
Era rece și udă
Aproape mormântală.

Parca prevestea
Sunetul tăios
De metal
Înfipt în os.

Iar apoi un răcnet
De animal rănit
De suflet chinuit
Iar brusc un trăsnet.

Era ursul prins
În capcana umană
Cu laba sângerândă
Înfășurată de metal.
Încerca să fugă
Dar nu putea
Si urla tare
Să îl ajute pădurea
Să vina un lup
Sau o căprioară
Să îl salveze
Din capcană.
Nimeni nu veni
Si bietul urs muri
Întins pe iarba verde
Din pădurea mare.

Dinozauri glazurați

Bomboane colorate
Si jeleuri gumate
I-a oferit de toate
Sperând ca poate
Sufletul de copil
Va putea fi cumpărat
De un abominabil
Gând neastâmpărat.
I-a oferit prăjituri
Ce lasă frimituri
Si câteva frânturi
Ce provoacă rupturi.
Glazura e dulce
Ciocolata complice
La o crima perfectă
De aroma suspectă.
Copilul se uita mirat
La omul diplomat
Ce-i oferea îndată
O plăcere nemeritată.
A sa mamă îl învățase
Să nu mănânce dulciuri
Mai ales pe cele aduse
De străini, de dinozauri.

Imprevizibil

Era mic si pufos
Un iepure blanos
Ce locuia-n padure
Si manca mereu mure.
Iarba il gadila in talpi
Si soarele il adora
Raul povesti spunea
Urechilor sale lungi.
Intr-o zi ca oarecare
Iesise la plimbare
Si vazu ceva mare
Ceva de mancare.
Incepu sa topaie
Repede, repejor
Isi dorea sa fie
Acolo fara dor.
A durat doar una
Doar o secunda
Atat a fost fericit
Si apoi incoltit.
Vanatorul cel rau
L-a prins in cusca
Si il arunca in hau
Caci el tare musca.
Era foarte speriat
Si nu intelegea
De ce omul atingea
Blana sa infuriat.
Musca sa se apere
Dar bietul nu stia
Ca omul il va lasa
Intr-o incapere
Cam intunecata
Si infierbantata
Ce-o numim
Cuptor.

Șirag de litere

Am recitit cu drag
Scrieri din trecut
Am făcut un șirag
De timp petrecut
In șapte rotații
Pe frumos Pământ
Pe lângă Soare cald
Ce mângâie blând
De aer înmiresmat
De flori de vara
Si muguri de primăvara.
Clipe frumoase
De viata pictate
Clipe urate
De iarna furioasa
Sau alba si duioasa.
De ploi reci
Ce înțeapă când treci
Pe lângă timp
Ca un robot.
Am făcut un șirag
De clipe si cuvinte
De litere in cofrag
Si frânturi din minte.
Azi e prima oara
Când o mica parte
Din șiragul mare
Începe sa zboare.
E pe hârtie undeva
Departe de tot
Citește cineva
Si scoate un chicot.

Lumânare stinsă

Miroase a lumânare stinsă
Ce a avut flacăra aprinsă
Până în ultimul moment
Când și-a dat suflul lent.

Flacăra-i era jucăușă
Parca era o păpușă
Ce nu o puteai stinge
Nici măcar atinge.

Dansa lent ceara
De cum venea seara
Și se topea încet
Fără niciun scâncet.

I se topea tot trupul
Fugind pe lângă timpul
Cald, plin de lumină
Periculos ca o hermină.

Festin

Se uita la prada
Cu pofta, imobilizat
Statea la panda
Gata de atac.
Deodata se ridica
Corpul se contracta
Grabit alerga
Spre pretioasa prada.
Infigea coltii
Dadea cu laba
Cu privirea fixa
Cu foame musca.
Sangele tasnea
Caprioara murea
Leul adora
Mancarea grea.

Zborul prin timp

Suntem pasari
Purtate de vant
Pe arii de timp.
De-ar rasari
Soarele mai repede
Sa ne bucuram
Sa cantam
Sa ne ascundem
In frunzarisul
Mintii noastre
Sa mergem lin
Pe langa lume.
Ne bucuram
Si zburam departe
Ne amuzam
Si uitam de moarte.
Totul e posibil
Si pare accesibil
Unde e bine
Unde adie vantul
Si bate soarele
Cat sa fie bine
Apa e dulce
Si frunzele crude
Ochii deschisi
Si ciocurile ude.
Suntem pasari
Calatoare in timp
Pe aripi de vant.

O zi de primavara

A alergat prin vene
Si le-a impletit in trei
Tu, ea si prezentul
Sau clipe de euforie.
Linistea curgea lin
Pe langa timp
Amestecul de culori,
Cu notele de parfum
Se impleteau si ele
Cu vantul cel domol.
Florile zambeau
Iar iarba suspina
Caci erau frumoase
Si nu mai puteau
De dragul lor.
Soarele zambea
Oamenilor sai
Ii mangaia usor
Cu raze de catifea.
Era primavara
Iar pe oameni nu
Ii mai impovara
Iarna lunga, grea.

Vapori

Sta tacut ca un purice
Mic de tot, ascuns
Undeva in minte
Gandul cel nespus.

Simti doar energia
Si inchizi usor ochii
Iar mintea se duce in
Momente cand radea.

Te imbeti cu aer
Sau cu vapori de vin
Transformi in giuvaer
Orice semn divin.

Totul devine haos
Caci uiti sa respiri
Vrei doar repaos
Departe de vampiri.

Unii au colti mari
Altii au colti mici
Mai sunt si puricii
Ce stau ca vanatorii.

Doare cand te musca
Putin de tot sau mult
Ai arunca in cusca
Sa fie in minte demult.

Bal mascat

Era noapte de sarbatoare
La palatul de langa mare
Toata nobilimea astepta
Carnavalul ce accepta.

Era bal mascat de suflete
Si accesoriile pompoase
Sa acopere cat mai bine
Secretele putin spumoase.

Aveau forme diferite
De la pene, la inele
La rochii si zabrele
La papioane elegante.

Luau si forma
De cuvinte clare
De ganduri rele
De momente rare.

Luau forma de priviri
Cand calde, cand reci
Sau de zambete ce
Ascundeau masti.

Purtau cu totii o masca
De haine sau de ganduri
De clipe ascunse prin
Ale vietii randuri.

Adevar sau provocare

- Nu ai tupeu! Ce slab esti ma!
- Nu sunt. Numai ca suntem prea sus. Si uite ce valuri sunt ii spuse in timp ce se apleca prudent de marginea stancii, ca sa evalueze mai bine distanta. Erau pe cea mai inalta stanca din oras. Multi oameni au avut de suferit din cauza ei. Unii s-au distrat, altii au plans. Valurile sunt atat de puternice jos. Daca supravietuiesti caderii, ar trebui sa fii inotator olimpic sa poti sa scapi de acolo.
- Hai lasa-ma cu stiinta si cu calculele tale. Esti fricos!
- Nu sunt fricos. Incerc doar sa iti explic logic ca ne punem viata in pericol daca sarim de aici.
- Bine ma ca le stii tu pe toate. Stai toata ziua cu ochii in cartile alea ale tale. Daca ramnem fara caramizi vreodata o sa stiu unde sa caut. Trebuie sa te faci zidar ca prea stii tu sa te baricadezi in camera ta.
- Nu stiu totul. Nu avem cum sa stim. Tocmai de aceea invatam. In fiecare zi invatam ceva fie ca este o experienta pozitiva sau negativa. Si asta stiu ca va fi una neplacuta.
- Ma lasi cu ionii si moleculele tale, tocilar prost ce esti. Sa te mai prind ca te duci la mama sa ii spui ca ne luam de tine si ca nu te luam la petreceri. De ce sa te luam ma, sa rada lumea de noi ca avem un frate putin altfel? Ooo, eu nu beau, nu fac rau, eu sunt de pe Marte.
- Nu sunt de pe Marte. Sunt din acelasi loc cu tine. Numai ca tu te limitezi la perimetrul tau, prietenii tai, petrecerile tale, glumele tale. E totul intr-o bucla. Aceleasi vorbe, acealasi gesturi, acelasi stil.Tu nu vezi ca lumea se schima in jurul nostru? E trist ca tu nu vrei sa evoluezi odata cu ea. Cat timp vrei sa mai petreci? Nu ai nici cea mai mica intentie observ sa urmezi o facultate. Cum vrei sa iti intretii familia mai tarziu? Crezi ca siliconata ta o sa fie multumita sa o duci numai la Mc?
- Auzi ma? Taci ca-ti trag una de te sparg! Bine ca esti tu destept si ai intrat la facultate de fite. Si daca mai zici ceva de gagica-mea de bat de nu te vezi! Ai inteles?
- Nu am inteles, pentru ca eu nu ma las manipulat de impulsuri, de violenta, de tot circul asta in care incerci sa arati ca tu esti mare si tare. Puternic. Esti la fel de speriat ca mine. Numai ca nu vrei sa recunosti.
- Stii ceva? Imi bag picioarele in parerile tale. Mi se rupe mie de ce zici tu daca eu sar. Fac ce vrea muschiu meu!
- Nu ai doar un muschi in corp sa stii. Ai mai multi. Daca ai putea sa iti vezi reflexia acum intr-o oglinda ai putea sa vezi cum ti se controrsioneaza fata de furie, frica,  desi pe gura scoti cele mai dure cuvinte, Doar de te-ai mai uita din cand in cand in oglinda sa te vezi asa cum esti ai lasa la o parte tot ce te trage in jos.
- Faci iar pe desteptul si sa mor eu ca te imping de pe stanca asta daca mai scoti un sunet. Tine naibii lanterna ca sa imi dau hainele jos!
- Nu te ajut in nebunia ta.
- Egoist prost ce esti.
- Nu sunt egoist, tocmai de aceea imi doresc sa am un frate sanatos in continuare, nu unul rablagit ca a sarit de pe o stanca ca asa i s-a rasarit lui la unu noaptea dupa ce  a baut sapte beri!!!
- Taci in pula mea!
- Nu tac. Constiinta de sine nu tace niciodata! Da-ti seama ca esti prost!
- Nu sunt! Isi dadu repede pantalonii jos. Arunca tricoul pe jos de parca il ardea. Zici ca ii manca pielea si nu mai suporta. Era ca si cum il strangeau sute de crengi tepoase de trandafiri. Il chinuia ceva si trebuia sa se elibereze! Spera ca odata ce va atinge apa se va simti cel mai puternic om din lume.
Deodata isi lua avant si incepu sa alerge spre marginea stancii. Fratele sau se uita stupefiat cum alerga si urla. Era strigatul de eliberare. Deodata nu mai simti pamantul sub picioare. Vedea apa, valurile cum se apropiau cu rapiditate. Era frig. Tipa dar nu mai avea glas. Nu! Nu imi doream sa fac asta! De ce am facut-o? A atins apa si s-a lovit de mantia sa ca de matase. Il primea in bratele sale infuriate de vant.
Statea pe marginea stancii si nu il vedea nicaieri. Striga dupa el si nu auzi nimic. Era prea intuneric si nu intelegea nimic. Ii era frica dar stia ca trebuie sa isi salveze fratele. E prea intuneric. Cum o sa vad sub apa, isi spuse? Ah, lanterna! Of chiar tu mi-ai dat raspunsul! Nu se mai obosi sa isi dea hainele jos si se arunca de pe stanca. Ii era frica dar dorinta de a-si salva fratele ii dadea super-puteri. Nu tipa deloc. Contempla calatoria pe care nu o faci in fiecare zi. Ceva nou. Cum arata Pamantul cand sari de pe o stanca, intr-o noapte cu luna plina si sute de stele.
Pana sa atinga apa, trase aer adanc in piept si deodata se trezi. A fost un vis, Un cosmar.
Nu stia sa inoate.

A moving stillness

The wind has passed
And now it's all silent
You could only hear
The rain drops crawling
Towards the cold ground
The most relaxing sound
On their way caressing
The translucent barrier
Garnished with lights.
You could feel the soft
Touch of the fresh air
Caressing your cheek
Telling you the stories
The Earth has to keep.
You could also see
Dancing dark leaves
Thanking the old trees
For letting them be.
You could only be
A part of the whole
If you open your mind
And you open your soul.

Imperfect

A fost soare putin timp
Iar acum e uragan
Si se zguduie geamurile
Parca e alt anotimp
Ce taie ca un iatagan
Si trece peste toate chipurile.

Perturba linistea perfecta
Din minte si din suflet
Inceput de sfarsit
De saptamana defecta
Fara timp de rasuflet
Un moment desavrsit.

Prezentul e imperfect de frumos
Viata e frumos de imperfecta
Iar totul este preafrumos
Linistea perfect de imperfecta.

Strop de ploaie

Era intuneric mare
Si frig de inghetai
Era mic de tot si nu
Putea sufla in lumanare
Dar sa fuga de calai
Cei albi, ce si tunau.

L-au dat afara
Ca pe un caine
Ce doar cerea
Compasiune
Nu o planetara.

Acolo a ajuns
Lipit, intins,
Imprastiat,
Sfasiat,
Indurerat
Bietul
Strop de ploaie.

Esenta

Miroase a mov
A floare moarta
Smulsa delicat
Din al sau habitat.

Zambea Soarelui duios
Si era viu colorata
O iubeau toate firele
De iarba delicata.

Era regina lor
A verdelui crud
Ea cea cu culori
Iubita de sori.

Au ramas inmarmurite
Firele cele multe
Cand le-a fost rapita
Domnita lor cea mov.

Si-a dat duhul
Cu ochii la Soare
Usoara ca fulgul
Dusa spre inmormantare.

Uleiuri fine o mangaiau
Alte flori o plangeau
Ca a murit de tanara
A lor mandrie rara.

Ea era si a lor regina
A oamenilor secret
Nota dominanta
De parfum discret.

Floare mov, floare frumoasa
Ai murit si acum ai devenit
Esenta de lavanda.