Hartie

Raul facut nu se mai sterge
Din mintea de hartie
Rupta in mii de bucatele.
Trebuie dusa la reciclat
Sa i se dea forma iar
Sa fie iar minte
Intreaga si capabila
Sa tina piept lumii.
Acum e lipita de sentimente
De iubire si speranta
Dar mila, disperarea si minciuna
O frang mai tare
Si mai tare
Pana doare
Si vrea sa moara
Pentru ultima oara.
Spera sa renasca
Desi e greu,
Aproape imposibil.

S-a dus

Speranta, vise, s-au frant toate
Cand inca aripile nu erau deschise
Nu m-a lasat sa zbor
Sa zburd de fericire
A plecat iar
Si nu stiu daca mai vine.
Vreau sa vii, sa fim fericiti
Asa cum numai noi stim
Sa fim uniti.
Te iubesc mai mult decat pe mine
Si ma doare ca ti-am facut rau
In timp ce cautam afeciunea pierduta
Sparta, rupta, sfasiata de tine
De cand ai plecat ultima data.

Cinci ore

Cinci ore de agonie si extaz
Pline de dezamagiri si regasiri
Pline de cuvinte dulci
Pline de saruturi lungi.

Cinci ore de agonie si extaz
In care mi-am tinut sufletul in mana
M-am uitat la el, l-am studiat
Si-am vazut ca-i disecat.

Cinci ore de agonie si extaz
In care te-am vazut plangand
Si mi-a parut rau
Ca te-am facut sa plangi.

Cinci ore de agonie si extaz
In care ne-am dezamagit unul pe altul
Prin trecutul tenebros
Ce nu-i deloc frumos.

Cinci ore de agonie si extaz
In care m-am pierdut pe mine
Si te-am regasit
Sa ma redai mie.

Cinci ore de agonie si extaz
Ce par un vis dulce si amar
Ce nu vreau sa piara
Cand e dimineata afara.

Un cub de gheata

Frigul a pus stapanire
Pe corpul slabit, sleit
De viata, de puteri, de tot
Sta si plange pe o banca
Ranit, ranind pe altii
Sta si plange si ingheata.

S-ar face cub de gheata
Sa fie mort din nastere
Cu viata scurta
Sa se topeasca in soare
Ca o dulce alinare.

Ar avea si viata lunga
Daca ar sta in frig
In congelatorul vietii
Acolo ar trai, dar nu ar mai sti
Cum e sa traiesti murind.

Ei au inimi de gheata
Nu numai corp si minte
Inghetate de cuvinte
De strazi, de oameni si colinde.

Raspunsul marii

Raspunsurile vin singure,
Vorbesc de lumi din zare,
De ce va veni in departare.
Le vezi, le simti, le stii
Dar oare le vrei?
Le negi si cu ce rost,
Ce a fost a fost.
Ce-i in urma acolo sta,
Desi ti-e dor si vrei
Sa fie iar, te-ai cufunda in contrar.
Contrar trairilor si viselor in asteptare,
In asteptarea marii ce nu vine,
Marea cea care-ti spoteste
Ca i-ai rapit Soarele si Luna,
Iar tu si gandul ii sunt totuna.
Ea nu vine, nu vrea sa vina
Nu poate sa se miste
O tine greutatea vietii
Sau poate conformismul
S-a obisnuit acolo, ii place
Desi se minte, ea nu-i bine
Caci o bate vantul
Din stanga si din dreapta.
Ar putea sa aleaga
Dar nu vrea sau nu poate inca.
Marea nu te vrea.
Inca nu te vrea.

Dor

Mi-e dor de mare
Mi-e dor de nisip
Mi-e dor de alge
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de vara
Mi-e dor de bronz
Mi-e dor de vant
Mi-e dor de mirosul sarat
Mi-e dor de zare
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de toamna
Mi-e dor.

One

Cad si iar cad
Nici ele nu stiu
De ce
Sau pentru cine
Tuturor le pasa
Dar nimeni nu vine
Sa o tina de mana
Sa-i spuna
Noapte buna!
Holuri de spital
Pline de suflete
Doar al ei e singur
Nu il tine nimeni
Sa nu moara
Sa nu doara.
Vrea liniste
Dar e tot mai haos
Mai bine tace
Si nu mai vrea
Nimic din lume
Dar cum sa taca
Cand ea vrea
Doar un singur lucru
Nu sute, mii sau milioane
Unul...iubire.

Pozitiv sau negativ?

Furtuna de energii solare
In mintea cea de cosmos
Unde pozitive vin
Si se intalnesc cu negativele
In sufletul de lut
Si-l schimba, il muleaza
Ii dau forma pe alocuri uniforma
Dar in mare diforma.
Ieri gandea, stia ce vrea
Azi nu mai stie
Prea multe energii
Ii duc mintea in nestire.
Semnele astrale apar
Cand energiile se ating
Raman acolo nevazute
Sau se vad si sunt mute
Nu dau raspuns, nici nu trebuie
Mintea, sufletul si corpul
Au raspunsul, au totul.

Seva vietii

Mi-e frig si teama sa gandesc
Voci spun sa dau frau liber mintii
Dar nu pot, aman momentul
Ce moment? Nici eu nu stiu.
S-a ars de viata pielea
Invata singura ce-i cu lumea
Stie cum sa o opreasca
Dar parca nu vrea
Simte ca e vie si vrea sa vada
Pana unde arde
Pana unde ajunge rana
Cat de vie este
Cata seva are.
Mi-e frica sa nu sece
Si o tin de mana
Ma tine si ea cateodata
Cand nu e nebuna.
Spui ca-s masochista
Eu doar traiesc
Tu esti cel care
Te-ai pierdut de pista.

Vara frigului din noi

Era frig si iarna
Si in bratele tale vara
Ma certai si sarutai
Cu vorbe dulci ma alinai
Mi-a fost atat de dor
Si inca imi este
De-a noastra poveste
Ce a inceput ca in basme
Plina de fantasme
Pe alocuri drama
Si-n suflet horror
Iar cand ochii ni se vad
Se transforma in vis
In vis frumos de toamna
Udat cu bere
Alimentat de flama.

Kids and early Santa

Saw them all laughing
Happy and exhausted
True belivers of the Christmas spirit
The world was theirs
And the presents too.
Some played, some ate
Some screamed
Some slept
But they all got to
See Santa and hug him too.

Black armour

Strange things happen
When you least expect to
Looked out the window
Like I always do
And there it was
Passing by
The big black armour
Driven by the knight
That used to turn
My days into night
Now a smile
Lingered on the face
Memories passed by
As well as he
Today is two
But we're not two
I am one
And you are two.
I am not sad
I am happy
I just miss the sand...

Fir subtire...se va rupe

Se agata de ultimul sarut
Ca de un fir de ata
Presiunea e mare si stie sigur
Ca ata o sa cedeze
La un moment dat
In timp, in spatiu, in eter
Cu toate astea amana momentul.
Nu vrea, nu poate, nu stie
Sa nu ii mai pese
Nu a invatat sa fie rea
Sa fie egoista
Si nici nu vrea
Atata timp cat o doare
De ce sa ii doara si pe altii
Sa le faca rau
Sa ii franga.
Deabia stie cum o cheama
Nu si-a invatat definitia
Din dictionarul vietii
Cel vast si mare
Plin de lume si rumoare.
"Inima, imi pare bine"
A spus si va spune in continuare
Desi a durut si doare.

Dor

Nu am mai auzit astazi
Vocea ta cea dulce
Si simt un mare gol
Ce nu se va umple.
Spuneai ca sunt lasa
Ca nu mai vreau sa lupt
Ma lupt cu mine
Si e destul
Sa ma epuizeze
Sa ma rupa.
Vreau sa cred in acea unda
Ce ne lega, ne fascina
Dar stiu ca nu mai e
Sau nu a fost deloc
Mi-e dor.

Puzzle

Adorm cu ganduri pline
De farmec si entuziasm
Pre multe piese de puzzle
Prea multe bucati de viata
De asamblat
Una cu una, culoare cu culoare
Traire cu traire
Sentment cu sentiment.
Mai bine ramane in cutie
Jocul vietii cel perfid
Sa stea sa putrezeasca
Pana avem buton de skip.

Ramai o fantezie

Otrava dulce se prelinge
Incet pe buze pana in suflet
Inmoaie si topeste
Distruge si starneste
Imaginatia bolnava
Ce planse in strada.
Ochii tulburi si sarati
Plimba trupul prin culori
Masinal ca pe o banda.
Se ghideaza dupa nor
Cel ce departe sta
Si nu coboara
Pana la muritor.
Sta sus in minte si in cer
Se lasa admirat si adorat
Dar nu coboara
Nu poate
Nu vrea
Il doare
Stai sus, sa nu cobori!
Esti nor
Esti fantezie

Amintirile Nu Dauneaza Inimii

Doua luni si doua brichete
O frunza si niste scoici
Doua carti de vizita
Un bilet de maxi, un pix
Multe semne
Coincidente
Si o poza
Plina cu miros de mare
Cu mirosul tau frumos
Atat imi ramane fizic.
Psihicul e deja plin
Plin de tine, de miros
Imbatator si amagitor
De imagini si momente
De zambete si gemete.
Renuntarea e din placere
De prea multa fascinatie
Sa nu devina intoxicatie
Mortala, criminala
Asasina sufletului plapand.
Te vreau in continuare
Dar sufletul doare
Si nu mi-e bine
Sa nu fiu cu tine.
Am mirosul tau pe mine
Sunt o lasa si nu vreau sa il dau jos
Aman momentul dureros
Cand nu o sa te mai simt.
Am si acum adapostul
Remixat in minte
Melodia marii si a pasiunii
A frigului de atunci.
M-as uita la tine si ti-as spune tot
Dar lacrimile m-ar napadi
Nu stiu sa spun pa
Nu cred in asta
O sa te port in suflet
Unde ai intrat deja,
Tu!

Amintirile
Nu
Dauneaza
Inimii

Usa deschisa/inchisa

Frunze galbene in frig
Infipte in usi galbene
Stau martor noptii
Ce a fost, a fost a vietii.
Tipete in tacere
Amalgam de lacrimi
Cufundate in pasiune
Imaginate de real.
E real, nu are cum
Altfel sa fie
Cand esti atat de vie
Dar suferi acum.
Ciocane la usa
Ca o nebuna
Suflarea cea din urma
Dar nu deschide nimeni,
S-a ranit asteptand.
Amintiri trecute
Nu-si au locul in minte
Dar stau acolo, asteapta
Iar sa reinvie.

Vorbesc cu Luna

As vorbi cu tine ore intregi,
Te-as certa, te-as intreba,
Mi-ai raspunde, m-ai blama,
O, tu Luna ce Soarele-l renegi!

Esti frumoasa cand eu rad,
Plina de luciri
Ce numai ochii mei ii vad,
O, ce amintiri!

Esti livida cand eu plang,
Rece si tacuta.
Nu vrei sa-mi alini
Sufletul plapand.

As muri pe tine
Sau undeva pe drum,
Sa te am mereu
In ultima privire.

Moartea sifonierului

Statea falnic in padure, copacul cel frumos
Cu roua in suflet si soarele in priviri
Cu frunze verzi si uscate
Anotimpurile erau ale lui.

Intr-o zi de vara ispititoare
Vru sa fuga din padure
Sa vada mai presus de zare
Sa vada lumea mare.

Gandul ajunse la Matrice
Si a doua zi venira
Doi marunti din regnul omenesc
Ce-l taiara si-l culcara.

Statu acolo jos ore, zile
Nu mai stia cat
Pana cand fu tarat, julit, ranit
Intr-o hala mormantala.

Deveni placute, placi, bucati
Pus intr-o cutie
Cu bucati de plastic si cu multe cuie
In intuneric parasit.

Adormi si nu mai tine minte cand
Se trezi in fata ei
Fata alba de zapada
Cu par de castan si miere in priviri.

Se uita adanc la ea si pe loc ii deveni sluga
Devenise sifonier
Mandru piedestal
Al invelisurilor ei.

Anii treceau si se umplea
De gusturile ei colorate
Le mirosea si le adora
Pana se imbata.

Pana intr-o zi imbatat pana la refuz
Isi dadu seama ca i s-a sfarsit viata
De sluga unica si mandra
A domnitei de castan.

"Nu o sa mori de tot"
Ii spuse ea plapand
"E doar o moarte clinica,
O sa traiesti dar nu pe deplin."

La auzul glasului cel dulce
Se bucura de veste
Va trai in continuare
Dar nu va fi cel prim.

Cand?

Cand totul e confuz si inima te doare?
Cand nu intelegi nimic si ai vrea sa strigi la Soare?
Cand in minte e haos si in inima furtuna?
Cand se scurge viata printr-o singura ruptura?
Cand iti amintesti de zambetul din umbra?
Cand inchizi ochii si vezi decat o scena?
Cand ai vrea sa fugi si nu mai ai picioare?
Cand ai vrea sa uiti mintea nu te lasa?
Cand vrei sa renunti si e mult prea greu?
Cand te certi cu tine si nu te intelegi?
Cand simti ca ai obosit si ca nu mai poti?
Cand?
Am vrea sa stim cu totii cand!
Pana cand?

Fragment

Fragment:

Intr-o zi i-am spus ca am sa scriu o carte despre el. La momentul acela, acum cativa ani, viata lui mi se parea interesanta, plina de evenimente si povestiri menite sa fie puse pe hartie. Era un subiect bun, tanar ce visa la mai bine, tanar ce trecuse prin multe si avea mereu puterea sa rada, un exemplu pentru noi toti. Nu eram si nici acum nu suntem apropiati. Ne intalnim rar cand se iveste ocazia si rareori apucam sa abordam subiecte serioase, nu subiecte futile pline de cotidian si griji.

Am sa scriu o carte despre el, insa nu acum. Acum am gasit un material mai bun, propria persoana, propria experienta de viata. Este ciudat ca pana acum cativa ani nu vedem in viata mea ceva interesant, ceva atat de atractiv incat trebuie notat, acum insa am impresia ca ultimii cinci ani au fost un film, ca am fost actor-spectator fara sa vreau. Nu inteleg cum si de ce s-au intamplat atatea evenimente.

Am scris de scris, am scris in jurnal. Voiam sa fiu o adolescenta tipica care isi noteaza tot ce face in jurnal si peste ani sa se amuze de ceea ce a scris. Ma pregateam de pe atunci pentru momentul de fata, cand vreau sa imi asez toate gandurile si amintirile intr-un singur loc, compact si strans, sa nu mai fie imprastiate, sa stau sa le adun si sa sufar in cautarea lor. 

Primul jurnal era simplist, daca il pot numi asa. Scriam ce am mancat, cu ce m-am imbracat, ce am facut la scoala. Pe vremea aceea nu aveam gandirea atat de dezvoltata incat sa imi dau seama ca asta era preocuparea tipica pentru varsta aceea, 16-17 ani. Ce altceva putea sa ma preocupe pe mine atunci, decat implinirea nevoilor fizice de hrana si odiha si implinirea nevoii de cunoastere ? Incetul cu incetul am inceput sa ma leg de amintiri, voiam sa le imortalizez cat mai bine, nu care cumva sa uit vreodata ce am facut si unde am fost. Lipeam in jurnal cartele de metrou, etichete de haine, etichete de bere, suc, pe scurt, orice maruntis. Ficare obiect ma lega de un anumit eveniment, de o zi frumoasa petrecuta cu prietenele, sau de vreun concert, sau de vreo betie.

Spasm

Trup cald si gol cuprins de spasme,
Invadat de viata efemera,
Respira greu si nu mai poate,
Tremura si geme de durere
Din placere.
Ar vrea sa bea, sa se infrupe,
Sa se imbete
Din nectarul gandului nebun.
Spasm mintal si corporal
A invadat ce a gasit in cale,
Teren fragil, minat, sensibil,
Teren de haos si furtuna,
Visand la sori indeparati
Ce traiesc in lume.
Extenuat trupul cald si gol
Merge masinal prin viata,
Dureri devenira spasmele
Ingratului amor.
Extenuata e si mintea,
Nu mai poate, nu mai vrea
Nici ea nu stie.
Ar vrea sa fie...
As vrea sa fiu...
As vrea sa fim...

Avem Cheaturi

Lumea merge, se uita, trece

Cu muzica in urechi

Si eu si ei

Ignoram

Zgomot, trafic, haos

Ne ignoram pe noi

Ma ignor pe strada

Intru in transa

Fara vorbe

Nu ma aud

Ma simt doar

Fug de mine

Dar merg agale

Zambesc

Dar cad in vale

Ma mint oare?

Geografia trupului

Geografia trupului infierbantat
Se desfasoara sub degete avide
Ce se plimba fin si lin
Pe harta plina de dorinta.
Vezi marea in ochi si muntii in departare
Te plimbi prin campii cu soare
Prin paduri si dealuri goale.
Ratacind nu mai gasesti drumul
Te plimbi haotic, te invarti si sari
Te pierzi in el, in trupul sau
Zile, ore si minute, meridian si paralela
E tot al tau de explorat
Vast si insetat
Pana ajungi la rau si il adapi.
In cui ai pune harta
Dar ai vrea sa o faci si sul
Sa o pui intr-o cutie
Cu lumea intreaga
Sau cu alta...harta, geografie, relief.

Freaking tantalizing

Dorinta chinuitoare, amagitoare
Definitie de cuvant perfect
Adorat de ani si ani
Mi-a placut prea mult
Iar acum e al meu chin
Si nu am cum sa il alin.
Ma afund si mai mult
Ma darama bolovani
Plini de pasiune si respect
Se va stinge oare?

Tantalizing, cuvant perfect, cuvant ce-mi place, cuvant ce doare.

Goliciunea vorbelor pline de inteles

Ratacind in spatiu si in timp, in ganduri si culori
Mergand masinal, la rosu stai, la verde mergi
Acum pornim, sau ne oprim?
Aici a inceput sau s-a terminat?
Loc frumos dar dureros, al trecutului sclav
Mii de semne, de frecvente, de suspine
Ne ingroapa, ne astupa, ne doboara.
Frig in oase si in vene, sange cald ce piere
Inima-l bea tot, secatuind pamantul,
Avida, se infrupta iar si iar, pana la refuz
Iesind la suprafata sub forma rece si livida
Sarata si perfida, trista lacrima stupida.