Este nevoie de o singura imagine, cuvant sau gand ca starea de spirit sa se schimbe. Brusc ajungi de la euforie la tristete. Brusc cativa ani se inghesuie in cateva secunde, suficiente pentru a-ti aduce aminte de tot. Ti se perinda in minte mii de imagini, senzatii, mirosuri si te intrebi "Eu de ce eram euforic mai devreme?".
Iti strici singur buna dispozitie si dupa te intrebi de ce oare esti trist. Cat de trist sa iti doresti sa se fii inventat masina timpului, nu ca sa clatoresti in trecut sa repari ce-a fost, ci in viitor, intr-un viitor cat mai indepartat unde anii la care te gandesti acum sa nu-si mai aiba locul nici macar intr-o fractiune de secunda.
Dar oare asta vrei? Sa uiti ce a fost? Sa uiti de existenta ta dintr-o anumita perioada? In starea in care te-ai bagat singur, adica de tristete, probabil ai spune da. Ai spune ca vrei sa uiti tot, sa nu te mai gandesti niciodata la un el sau o ea fiind nevoit sa scarnesti din dinti de furie, sa urlii de durere, sa te lupti cu tine sa nu plangi sau sa nu faci vreun gest disperat.
Poate intr-un moment de euforie ai spune ca nu, ca ce a fost e parte din tine si ca fiecare particica, oricat de mica ar fi, te ajuta sa te definesti ca persoana.
Eu m-am blocat la nu stiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu