O carte

O carte sunt, am fost si vreau sa fiu
Sa am mii de pagini si cuvinte
Sa ma citesc si sa inteleg
Sau sa nu inteleg nimic.

O carte noua si-nvechita sunt
Cu pagini mirosind inca a cerneala
Cu pagini goale si nescrise
Cu-n semn de carte numit greseala.

O carte cu prolog am fost
Anuntand ce va veni
Fiinca aveam putine file
Dar paginile s-au facut mii.

O carte intr-o camera voi fi
Pe masa voi sta falnica spunand:
"Cat inca e zi, vei putea citi!
Apoi doar o coperta fina
Ce ascunde un mister voi fii."

Ca in tablou de Monet...

Ma fascineaza reflexia becurilor in apa, imaginea copacilor cu susul in jos, albastrul cerului oglindindu-se in unduirea lina a apei. E ca o lume paralela ce poate fi distrusa din clipa in clipa. E ceva ce nu dureaza mai mult de o secunda, deoarece cu fiecare unduire imaginea se schimba. E ceva efemer si prin asta ma fascineaza cred. E imaginea in oglinda a lumii noastre, o imagine neclara, maximizata, transformata. Dar oare nu asa este si lumea noastra? Nu o vedem oare distorsionat si nu ne dam seama? Nu incercam sa ne agatam de un lucru pana il intindem la extrem, pana exageram, pana ajungem sa credem ca exista zane si printi pe cai albi?

Nu stiu

Este nevoie de o singura imagine, cuvant sau gand ca starea de spirit sa se schimbe. Brusc ajungi de la euforie la tristete. Brusc cativa ani se inghesuie in cateva secunde, suficiente pentru a-ti aduce aminte de tot. Ti se perinda in minte mii de imagini, senzatii, mirosuri si te intrebi "Eu de ce eram euforic mai devreme?".
Iti strici singur buna dispozitie si dupa te intrebi de ce oare esti trist. Cat de trist sa iti doresti sa se fii inventat masina timpului, nu ca sa clatoresti in trecut sa repari ce-a fost, ci in viitor, intr-un viitor cat mai indepartat unde anii la care te gandesti acum sa nu-si mai aiba locul nici macar intr-o fractiune de secunda.
Dar oare asta vrei? Sa uiti ce a fost? Sa uiti de existenta ta dintr-o anumita perioada? In starea in care te-ai bagat singur, adica de tristete, probabil ai spune da. Ai spune ca vrei sa uiti tot, sa nu te mai gandesti niciodata la un el sau o ea fiind nevoit sa scarnesti din dinti de furie, sa urlii de durere, sa te lupti cu tine sa nu plangi sau sa nu faci vreun gest disperat.
Poate intr-un moment de euforie ai spune ca nu, ca ce a fost e parte din tine si ca fiecare particica, oricat de mica ar fi, te ajuta sa te definesti ca persoana.
Eu m-am blocat la nu stiu.

Cristal clear

M-am invartit in jurul cozii crezand ca astfel aman invenitabilul. Azi am ramas fara coada si inevitabilul m-a prins din urma, m-a tras de maneca si mi-a spus:
"- Hei tu!Da tu cea care dormi acolo in fundul mintii, TREZESTE-TEEE!!!"
Si brusc m-am trezit...
Mai tarziu in noapte, un factor extern m-a facut sa visez la palpapil, la senzatie si sila m-a ajuns din urma si mi-a spus:
"- Tie chiar iti face placere sa te gandesti la ceva care iti provoaca sila?"
Si i-am raspuns:
"- NU!".
"- Atunci de ce m-ai trezit?"
"- Pentru ca trebuia sa ma trezesti tu pe mine, asa cum a facut si inevitabilul"
"- Ah da. Dar sa stii ca trebuie sa ma alungi cumva."
"- Stiu!"
Am dat delete si sila a disparut odata cu tenatia.
Am dat delete, am sters, am taiat, am decupat, am rupt, am desirat, am sfasiat si...m-am trezit. M-am trezit, nu in mii de bucatele, ci intreaga, cu mintea limpede si cu o singuta imagine clara...a mea.

Eyes on fire

My eyes are on fire
I've got nothing just an empty soul
I won't fly higher
For fear not to break the bowl
Where my soul is resting
And from where it will reborn
To kill all the suffering
That had me torn

Ele...

Ma napadesc pentru a nu stiu cata oara si nu mai stiu ce sa fac sa le opresc.
Curg siroaie pe obraz si nu mai am putere sa le sterg.
Tasnesc din ochi si nu pot sa ii inchid si sa adorm.
Ajung pe buze, le gust si o parte din mine parca nu se mai satura de gustul sarat.
Se preling usor pe obraz si deja e singura mangaiere pe care o simt.
Le urasc dar sunt singura alinare pe care o am.
Imi incetoseaza privirea si vad distorsionat realitatea care ma loveste.
Curg si curg...si simt ca inebunesc.
Le simt, sunt atat de reci iar eu atat de calda.
Curg si curg...si incepe sa ma doara capul.
Curg si curg...si deja nu mai gandesc logic iar o mie de ganduri ma napadesc.
Curg si curga...si incep sa tip in mine.
Tip atat de tare incat o sa surzesc in curand.
Tip si nu ma aude nimeni, nu vrea nimeni sa ma auda.
Curg si curg...iar ochii ma ustura ingrozitor.
Curg siroaie pentru tot ce a fost sau nu a fost.
Sunt ale mele si le urasc...si nu inteleg cum pot sa urasc o parte din mine.
Curg, se preling, siroiesc, umezesc...
Ele...ale mele...doar ale mele...

Self control

...Another night, another day goes by
I never stop myself to wonder why
You help me to forget to play my role
You take my self, you take my self control

I, I live among the creatures of the night
I haven't got the will to try and fight
Against a new tomorrow, so I guess I'll just believe it
That tomorrow never comes

A safe night, I'm living in the forest of my dream
I know the night is not as it would seem
I must believe in something, so I'll make myself
believe it
That this night will never go...



Laura Branigan - Self Control
Asculta mai multe audio Muzica »

Lost fight

I am living in the forest of my dream
And suddenly the dream became nightmare
The light is getting smaller and smaller
And I can see all the darkness around me
Darkness that will swallow me eventually.
I wept, I yelled...I fought against myself
My powers faded like a flower
Surrender was the only thing to do.
Nevermore like in Poe's poem
Nevermore...I can't no more.