Lumina Katiei

Katia privea tastatura si se gandea sa ii scrie dar nu putea. Gandurile alergau prin minte si erau mult prea multe ca sa le inteleaga, ca sa le retina.Ar fi vrut cu ardoare sa se agate macar de un gand dar nu putea. Vroia atat de mult sa retina macar o imagine in minte, macar una, dar nici asta nu putea sa faca.
"De ce nu pot? am simtit, am trait totul. De ce atunci cand vreau sa imi aduc aminte nu pot. De ce mintea devine un cufar ferecat? Un cufar cu o singura cheie.Iar atunci cand nu vreau, cand imi este lumea mai draga, tocmai atunci mintea imi este invadata de o gramada de imagini, de fractiuni de imagini, de vorbe, de sunete, de senzatii, de tot."
Era paralizata. Mintea, gandurile, pielea, trupul, totul era paralizat. Nu mai dorea sa simta, sa auda. Nu mai dorea sa se gandeasca la altceva decat la atunci. Totul inghetase atunci si vroia sa ramana mereu cu amintirea aceea. Vroia sa simta mereu atingerile acelea si rasuflarea atat de calda in ceafa. Dar nu vroia altele ci le dorea pe acelea. Ar fi vrut sa inghete timpul si sa le simta o eternitate doar pe acelea.
In sfarsit mintea a reusit sa se agate de ceva, de cateva imagini, de cateva senzatii, de un miros placut, de lumina lumanarilor, de caldura.
Lua lumanarea in mana si o aprinse. Aceeasi lumanare dar nu aceeasi flacara.
Aprinse un betisor. Aceleasi tipuri de betisoare dar nu acelasi miros.
Se uita la inel.Acelasi inel dar nu aceeasi mana.
Totul s-a schimbat.
"-Credeam ca am reusit sa inghetam timpul. De ce nu ne-am straduit mai mult? Poate am fi reusit, nu crezi?
- Poate, nu stiu. Nu vom stii niciodata!"
Lumina batea insistent in geam. Apoi batu si mai tare, si mai tare, atat de tare incat timpanele nu mai rezistara si spusera ochilor sa se trezeasca.
Ii deschise si era prea multa lumina, atat de multa incat o dureau ochii, o durea capul, o durea corpul.Era treaza.
"-Nu vreau sa ma trezesc.
- Nici eu"
Totusi corpul s-a trezit si lumina a obligat-o sa se trezeasca si ea. Sa se trezeasca la realitatea crunta.
"Of tu lumina. Cateodata te doresc atat de mult si imi place sa simt cum imi mangai obrazul fin si imi spui ca pot. Dar acum de ce ai venit? De ce ai fost atat de rea? Mereu ti-am asteptat sosirea dar acum nu.Du-te inapoi de unde ai venit.Dar nu maine, azi. Vreau sa te duci azi inapoi de unde ai venit si sa fie iar seara. Sa fie mereu seara, acea seara."
Katia inchise ochii. Lumina pleca dar nu ii facu pe plac. Era alta seara.
Apoi se uita in gol. Privirea Katiei era goala pentru ca era in ea. Se cauta.
Dadu peste parti pe care nu le mai vroia. Se uita indelung la ele printre ramuri, in frig, cu lacrimi in ochi si le spuse adio.
Apoi porni in cautarea luminii.
Acum te vreau lumina dulce. Vino!