Intr-o toamna i-a dat drumul
Sa zboare liber catre zare.
Fluturele facu intocmai
Dar soarele ardea
Si ii parlea aripile
Apoi vantul suiera
Si i le rupse incetisor.
Se vazu singur si trist.
Infrigurat el suferea
Si cauta drept adapost
Un loc calduros.
Zbura si iar zbura
Vazu caldura, dar nu o simti
Nimeni nu il iubea.
Apoi se intoarse el
Si il adaposti din nou
Dar cand afla ca fluturele
Vazu caldura in alte locuri
Nu-i fu mila si il izgoni
Nu vru sa il ingrijeasca
Sa il repare, sa il faca bine.
"Am sa zbor asa rupt si ars
Si am sa ma repar!"
Isi spuse fluturele
Si ii spuse si lui.
"Nu mai am nevoie
De a ta grija
Suflet fara mila
Atins de vina!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu