Publicul artistei

Ma aflu pentru a nu stiu cata oara in fata colii de hartie, cu pana in mana si nu stiu ce sa scriu. Mereu m-am considerat o buna prozatoare datorita experientei mele de viata, dar in ultimii ani am scris numai poezii. Miss Amanda, profesoara mea de engleza din copilarie, m-a incurajat mereu sa scriu propozitii cat mai lungi si complexe, prin care sa subliniez frumusetea si complexitatea sufletului femeiesc. In adolescenta ideile mele prindeau contur in fraze ce isi gaseau punctul dupa multe pagini. Fascinam publicul restrans din oraselul nostru cu povesti stranse in legaturi de foi ce mai apoi au devenit carti tiparite. Nu mi-am imaginat niciodata ca am sa devin o autoare cunoscuta in toata tara, chiar si mai departe.
Cu tot bagajul acesta ma plimb dupa mine prin casa, ma asez la birou, ma uit la coala si la pana si nu stiu ce sa scriu. Nici macar un vers nu imi vine in minte sau vreo fraza interminabila. Nimic. Ma uit prin geamul inghetat si vad numai zapada. Oare a venit iarna inspiratiei mele? Oare trebuie sa astept primavara sa vina cu idei infloritoare?
As putea sa scriu ce imi trece acum prin minte dar publicul ar crede ca am innebunit. S-ar face apoi speculatii si nu as mai avea liniste, m-ar haitui si sacai pana mi-ar diseca mintea in mii de bucatele. Nu. Mai bine nu scriu realitatea mea. Inventez ca si pana acum sau ma inspir intr-o mica masura din realitate. Publicul nu are nevoie sa stie ce este in sufletul unui artist. Trebuie doar sa aiba o parere pozitiva sau negativa despre munca sa. Publicul nu este interesat de artist ca persoana fizica, ce respira si traieste propria realitate. Publicul este interesat de spiritul creator al artistului si implicit de creatile sale.
Mai astept. Oare ei ma asteapta pe mine?

Les ailes

J'aimerais avoir des ailes
Pour voler aussi haut que les oiseaux
Pour dire "Bonjour" au Soleil
Pour le faire mon ami.

J'aimerais avoir des ailes
Pour voler au-dessus des mers
Pour voir mon reflet
Pour tout aimer.

J'aimerais avoir des ailes
Pour arriver aux nuages
Pour les caresser
Pour les adorer.

J'aimerais avoir des ailes
Pour voler vers le ciel
Pour parler aux etoiles
Pour qu'elles me conseillent.

J'aimerais avoir des ailes
Pour me sentir libre
Pour fuir tous les maux
Pour arriver au bien.

Fluture ars

Intr-o toamna i-a dat drumul
Sa zboare liber catre zare.
Fluturele facu intocmai
Dar soarele ardea
Si ii parlea aripile
Apoi vantul suiera
Si i le rupse incetisor.
Se vazu singur si trist.
Infrigurat el suferea
Si cauta drept adapost
Un loc calduros.
Zbura si iar zbura
Vazu caldura, dar nu o simti
Nimeni nu il iubea.
Apoi se intoarse el
Si il adaposti din nou
Dar cand afla ca fluturele
Vazu caldura in alte locuri
Nu-i fu mila si il izgoni
Nu vru sa il ingrijeasca
Sa il repare, sa il faca bine.
"Am sa zbor asa rupt si ars
Si am sa ma repar!"
Isi spuse fluturele
Si ii spuse si lui.
"Nu mai am nevoie
De a ta grija
Suflet fara mila
Atins de vina!"