luni, 17 februarie 2014

Imaterial

Ti se incrunta fruntea si muschii o iau razna,
Simti cum mana se ridica si o ia usor spre cer,
Gatu'-i incordat si din dinti ies flacari
Pumnu'-i strans de oase dense si murdare.
Ura ochiilor si-a atins tinta
Dar corpul a lovit-o in chip
In moaca cea pocita si rea
Care ti-a agasat firea.
Nu ti-a convenit ce a spus
Si ti-ai iesit din minti
Ai materializat ura
In pumni fierbinti.
Nu ai inteles de mic
Cand ai cunoscut lumea
Cea vasta si aprinsa
Ca mintea e imateriala.
Gandesti ura si o simti
In ficare nerv si por
Mai bine stai si observi
Corpul e o minciuna.
Ura e imateriala, ca si mintea
Dar pumnul nu-i si doare
Simti oase rupte si te certi
De ce am cazut prada urii?
Un moment de ratacire
De uitare a corpului cel material
A mintii fara stare.


Niciun comentariu: