miercuri, 8 ianuarie 2014

Martorul tacut

Flagelare de sine
In vidul cel galagios
Te pierzi in tine
Si te doare fiecare os
Zambesti frumos
Si totul e o aparenta
E totusi canceros
E un soi de ambivalenta

Pe de-o parte e binele
Cel drag si cunoscut
Dar la colt sta raul
Cel negru,necunoscut.  
Incotro sa o apuci?            
Astepti si numeri zilele.
N-ai unde sa te duci.
Esti martorul tacut.

Niciun comentariu: