Dulcea mea Dorinta

"Du-ma in mare ca sa ma pierd in valuri,

Du-ma in noapte ca sa ma pierd in stele,

Du-ma in munti ca sa ma pierd in frig,

Du-ma in cer ca sa ma pierd in Soare !

Nu ma mai incred in tine,

Mi-ai dat viata, m-ai nutritt

Nascocit, rasmalmacit

Si acum ma tii captiva

Ca pe un leu intr-o cusca.

Vreau sa pier in valuri,

Vreau sa pier in stele,

Vreau sa pier in Soare,

Sau sa mor de inghet."

Asa-i grai Dorinta domnitei din padure.

Ea ii raspunse cu un glas duios :

"Te-am vrut dar nu mai vreau.

Ai fost un gand, un trecator,

Mi te-ai plimbat prin minte,

Iar acum esti calator.

Du-te in alte minti

Dulcea mea Dorinta!"