Melancolia orelor de nisip si soare
Cu umbra rece si cu mare
Cu pleoapele ferecate in padure
Visez la ea cu un dor mare
Visez la iubita mea
Mai albastra decat zarea
Ce-ti rapeste rasuflarea.
Castelul maret si falnic, cel din mjlocul padurii
Facut din fericire pura si din cuburi de clestar
Straluceste precum Venus, iar lumina-i ajunge
Pana pe taramul de dupa padurea genelor,
Taram al vietii si al lumii.
Ii radiaza ochii si e visatoare
Corpul ii e in nori si mintea pe pamant
S-au echilibrat razand.
Le prieste fericirea
Le lipsea culoarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu