luni, 27 decembrie 2010
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
luni, 15 noiembrie 2010
Globul cel mare si mic
Auriu ce mângâie foiță plăpândă de apă
Cu-n luciu ce m-orbește de-ndată,
Fii cald și blând numai cu-n gând
Sa nu devii rece pe zi ce trece.
Te duci și ma lași în neștire
Fără lumină, în prag de orbire
Nu mai vad globul, nici oameni,
Nici suflet de om iubitor
Ce zace ascuns în fundul de lume,
Loc greu de găsit,
Ascuns în mine și-n tine
Ascuns în globul cel mare și mic
Făcut din pământ, din bastoane și cercuri
Din ape cristaline cu iriși
Si bulgări de sare muiați
De revărsări emoționale.
Ne doare când nu mai vedem
Lumea cea mare
Nimicul ce pare măreț,
In zâmbet de soare.
Cu-n luciu ce m-orbește de-ndată,
Fii cald și blând numai cu-n gând
Sa nu devii rece pe zi ce trece.
Te duci și ma lași în neștire
Fără lumină, în prag de orbire
Nu mai vad globul, nici oameni,
Nici suflet de om iubitor
Ce zace ascuns în fundul de lume,
Loc greu de găsit,
Ascuns în mine și-n tine
Ascuns în globul cel mare și mic
Făcut din pământ, din bastoane și cercuri
Din ape cristaline cu iriși
Si bulgări de sare muiați
De revărsări emoționale.
Ne doare când nu mai vedem
Lumea cea mare
Nimicul ce pare măreț,
In zâmbet de soare.
duminică, 24 octombrie 2010
Tomnatic călător
Vrut-ai frig şi ai avut,
Acum vrei cald şi s-a dus,
Om schimbător, mereu călător,
Pe meleaguri dragi, pe tărâm de daci.
Prin cetăţi tu treci, in toamna târzie
Cand muntele-i alb şi iarba aurie,
Si copacii-s de foc cu galben şi roş.
Drumu-i plin de caii forţoşi
Ce lunecă spre casă pe drum de mătasă,
Mătasă neagră, rău ciuruită
De anii ce trec cu alai şi suită.
Acum vrei cald şi s-a dus,
Om schimbător, mereu călător,
Pe meleaguri dragi, pe tărâm de daci.
Prin cetăţi tu treci, in toamna târzie
Cand muntele-i alb şi iarba aurie,
Si copacii-s de foc cu galben şi roş.
Drumu-i plin de caii forţoşi
Ce lunecă spre casă pe drum de mătasă,
Mătasă neagră, rău ciuruită
De anii ce trec cu alai şi suită.
luni, 23 august 2010
luni, 2 august 2010
marți, 4 mai 2010
miercuri, 24 februarie 2010
vineri, 22 ianuarie 2010
Dezordinea mintii
Deschise ochii. Era din nou lumina dupa mult timp. Katia prinse iar viata in mintea sa. Ea traieste doar cand doare, cand doare asa de tare incat viseaza sa o cheme altfel, sa fie durerea alteia, nu a sa.
Deschise ochii si se ruga sa se inchida repede la loc, sa adoarma iar, sa fi fost doar un cosmar.
Trecura cateva minute si simtea cum durerea din suflet ii invada incet corpul, celula cu celula. Isi dadu seama ca avea sa stea treaza mult timp, pana ce durerea isi va atinge punctul maxim iar apoi va disparea, ca niste contractii dar mult mai intense si mai lungi.
"De ce?" se intreba Katia, aceeasi intrebare retorica de care s-a saturat, care devine si ea dureros de pronuntat. Se simtea rea, pacatoasa ca ii vin in minte tot felul de ganduri, tot felul de intrebari, si nu reusea sa le stapaneasca. Simtea ca se departeaza de ea si ca patrunde in lumea durerii. Corpului ii parea rau ca gandeste asa, ca este invidioasa, dar mintii nu. Mintea ii spunea:" Dar cum sa nu fii atunci cand stii ca ai pierdut ceva si acum este al altcuiva sub alta forma?"
Zambi sinistru si incepu sa fredoneze versuri ce luara nastere in dezordinea mintii sale.
"Un Taur si un Leu
Se luptara in mintea mea.
Taurul muri. Dar ramase la ea
Un leu, ce sunt eu."
Deschise ochii si se ruga sa se inchida repede la loc, sa adoarma iar, sa fi fost doar un cosmar.
Trecura cateva minute si simtea cum durerea din suflet ii invada incet corpul, celula cu celula. Isi dadu seama ca avea sa stea treaza mult timp, pana ce durerea isi va atinge punctul maxim iar apoi va disparea, ca niste contractii dar mult mai intense si mai lungi.
"De ce?" se intreba Katia, aceeasi intrebare retorica de care s-a saturat, care devine si ea dureros de pronuntat. Se simtea rea, pacatoasa ca ii vin in minte tot felul de ganduri, tot felul de intrebari, si nu reusea sa le stapaneasca. Simtea ca se departeaza de ea si ca patrunde in lumea durerii. Corpului ii parea rau ca gandeste asa, ca este invidioasa, dar mintii nu. Mintea ii spunea:" Dar cum sa nu fii atunci cand stii ca ai pierdut ceva si acum este al altcuiva sub alta forma?"
Zambi sinistru si incepu sa fredoneze versuri ce luara nastere in dezordinea mintii sale.
"Un Taur si un Leu
Se luptara in mintea mea.
Taurul muri. Dar ramase la ea
Un leu, ce sunt eu."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)