Era liniste. Se auzeau bataile inimii si respiratia sacadata. Se mai auzeau din cand in cand si cativa pasi pe coridoare. In linistea acelei noptii cateva suflete rapuse de oboseala bolii se intrebau ce cauta ele acolo cand ar fi putut sa fie acasa, in acel loc cald si primitor a carei liniste o cunosc.
Bateau toate la usa viselor dar nu le deschidea nimeni. Bateau iar si iar dar sunetele veneau dupa ele si le trageau inapoi in realitatea serii.
Acum e liniste iar. E linistea mea. O liniste a carei sunet il cunosc.
E liniste si cunosc atat de bine sunetele ce se aseaza pe portativul serii, incat imi gasesc linistea interioara si ajung la granita viselor unde usile sunt larg deschise.
Scartaitul patului, pasii de pe hol, tramvaiul, masinile care trec, fosnetul cearceafului, patura care o tragi pe tine, parul ce se freaca de perna, vantul care bate in geam, telefonul care cade pe covor, respiratia ta, respiratia lui, sunt unele din miile de sunete pe care ajungi sa le iubesti, sa iti fie dor de ele atunci cand nu le mai auzi. Sunt note muzicale ce alcatuiesc una din cele mai frumoase melodii, cea a serii, cea a somnului dulce si odihnitor, cea a linistii tale.
E liniste.
Je vole. Je danse. Je cours. Je joue. Je ris. Je pleure. Je reve. J'espere. Je meurs. Je renais.
joi, 26 noiembrie 2009
duminică, 22 noiembrie 2009
20 de ani de Jurnalism
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Sweet dreams
"Te uiti la mine si vad marea prin ochii tai.
Imi zambesti si vad o semiluna.
Imi vorbesti si aud cea mai frumoasa simfonie.
Ma atingi si erupe un vulcan pe pielea mea.
Ma saruti si sunt una cu tine."
- Ce sa mai scriu? se intreba Katia in timp ce inchise usor jurnalul.
Simtea ca o inunda un sentiment de fericire de ceva timp incoace si nu stia cum sa il imortalizeze. A incercat sa scrie in jurnal, a facut poezioare si asa mai departe dar si-a dat seama ca atunci cand iubesti cu adevarat si esti fericit nu poti exprima in cuvinte toate sentimentele minunate ce iti invdeaza corpul si mintea. Cel mai bine, isi dadu ea seama mai apoi, este sa te bucuri ca simti, ca simti ca traiesti si sa incerci sa faci acele senzatii cat mai intense pentru a le intipari mai bine in minte.
Isi puse jurnalul in sertar si se aseza in pat langa el. Au schimbat cateva canale pana cand au dat peste un film cat de cat promitator. Se concentrara asupra povestii si simteau ca sunt acolo in film amandoi. Radeau se amuzau, compatimeau personajele dar filmul se termin brusc si revenira la realitatea lor, in care era loc numai pentru ei doi. Stinsera lumina si adormira imbratisati. Vise placute.
Imi zambesti si vad o semiluna.
Imi vorbesti si aud cea mai frumoasa simfonie.
Ma atingi si erupe un vulcan pe pielea mea.
Ma saruti si sunt una cu tine."
- Ce sa mai scriu? se intreba Katia in timp ce inchise usor jurnalul.
Simtea ca o inunda un sentiment de fericire de ceva timp incoace si nu stia cum sa il imortalizeze. A incercat sa scrie in jurnal, a facut poezioare si asa mai departe dar si-a dat seama ca atunci cand iubesti cu adevarat si esti fericit nu poti exprima in cuvinte toate sentimentele minunate ce iti invdeaza corpul si mintea. Cel mai bine, isi dadu ea seama mai apoi, este sa te bucuri ca simti, ca simti ca traiesti si sa incerci sa faci acele senzatii cat mai intense pentru a le intipari mai bine in minte.
Isi puse jurnalul in sertar si se aseza in pat langa el. Au schimbat cateva canale pana cand au dat peste un film cat de cat promitator. Se concentrara asupra povestii si simteau ca sunt acolo in film amandoi. Radeau se amuzau, compatimeau personajele dar filmul se termin brusc si revenira la realitatea lor, in care era loc numai pentru ei doi. Stinsera lumina si adormira imbratisati. Vise placute.
miercuri, 11 noiembrie 2009
Anotimp ranit
Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange ranile si durerea
Prin frunze moarte, multe, mii
Si copaci ce-si infrunta nemurirea.
Toamna-i o rana deschisa
Ce asteapta pansamentul iernii
Cel alb, pur si rece
Cel ce o ia dintre cei vii.
Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange adormirea
Prin stropi ce cad
Din cerul sangeriu.
Ce-si plange ranile si durerea
Prin frunze moarte, multe, mii
Si copaci ce-si infrunta nemurirea.
Toamna-i o rana deschisa
Ce asteapta pansamentul iernii
Cel alb, pur si rece
Cel ce o ia dintre cei vii.
Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange adormirea
Prin stropi ce cad
Din cerul sangeriu.
duminică, 8 noiembrie 2009
Sado-maso blues bar
Sado-maso blues bar - o piesa nonconformista ce fascineaza inca din primele minute cu umorul sau pe alocuri negru. Miscari bruste, zgomote puternice, lumini colorate si cateva papusi gonflabile sunt de ajuns pentru cei doi actori pentru a-si etala talentul si maiestria de a interpreta mai multe roluri. Ei trec brusc de la extaz la agonie, de la a fi barbat la a fi femeie, de la lumea reala, cea de zi cu zi a unui tanar, la una ireala in care visele pot deveni realitate.
Lumea reala cu elemente precum trauma din copilarie a unui tanar ce il transforma pe acesta intr-un criminal, un tata betiv care este omarat de fiul sau intr-un accident de masina, prostitutie, homosexualitate, elemente ce sunt exploatate la maxim pentru ca viitorul sa fie mai bun; mai bun poate pentru SA si MA care si-au deschis un club sado-maso si mai apoi o gradinita sau pentru noi, spectatorii care putem schimba societatea in bine.
Reteta pentru vise
Intuneric de seara luminat de artificialitate
Afumat cu aroma de ciocolata
Trezirea-si gasi in lumina calda
A locului tanjit de afirmarea goala.
Apoi se afunda in mult fum
Si in si mai multa prostie
Acolo unde te duci de doua ori
Si nu mai vrei in veci.
O expozitie, multe rochii albe
Si decoratiunile prind forma in vis,
Sunt in aerul din baloane
Si in materia din bile
Si in papusi gonflabile
A teatrului ce vine.
Afumat cu aroma de ciocolata
Trezirea-si gasi in lumina calda
A locului tanjit de afirmarea goala.
Apoi se afunda in mult fum
Si in si mai multa prostie
Acolo unde te duci de doua ori
Si nu mai vrei in veci.
O expozitie, multe rochii albe
Si decoratiunile prind forma in vis,
Sunt in aerul din baloane
Si in materia din bile
Si in papusi gonflabile
A teatrului ce vine.
luni, 2 noiembrie 2009
Marul lui Adam
Mere de noiembrie printre copaci inzapeziti
Raspantie de drumuri printre oameni adormiti
Iarna panoramica intr-o toamna tarzie
Un suflet ce ti l-am daruit tie.
Caldura dulce ce adoarme
Ne-a inundat porii si simtirea
Printre lemne negre de cabana
Ce ne pastreaza amintirea.
A fost,
Este,
Si va fi.
Vesnica-i iubirea.
Raspantie de drumuri printre oameni adormiti
Iarna panoramica intr-o toamna tarzie
Un suflet ce ti l-am daruit tie.
Caldura dulce ce adoarme
Ne-a inundat porii si simtirea
Printre lemne negre de cabana
Ce ne pastreaza amintirea.
A fost,
Este,
Si va fi.
Vesnica-i iubirea.
duminică, 1 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)