În pădurea mare

În pădurea mare
Păzită de copaci
Falnici, puternici
Departe de zare
Se auzeau gâze
Greieri negrii
Lăcuste verzulii
Sunete de oaze
Si foșnete timide
De iepuri sfioși
Fâșâit de frunze
De arici spionși.

Sunetul pădurii
Se distorsionă
Si deodată norii
Ploaie revărsară.

În întuneric cufundată
Pădurea cea înaltă
Era rece și udă
Aproape mormântală.

Parca prevestea
Sunetul tăios
De metal
Înfipt în os.

Iar apoi un răcnet
De animal rănit
De suflet chinuit
Iar brusc un trăsnet.

Era ursul prins
În capcana umană
Cu laba sângerândă
Înfășurată de metal.
Încerca să fugă
Dar nu putea
Si urla tare
Să îl ajute pădurea
Să vina un lup
Sau o căprioară
Să îl salveze
Din capcană.
Nimeni nu veni
Si bietul urs muri
Întins pe iarba verde
Din pădurea mare.

Dinozauri glazurați

Bomboane colorate
Si jeleuri gumate
I-a oferit de toate
Sperând ca poate
Sufletul de copil
Va putea fi cumpărat
De un abominabil
Gând neastâmpărat.
I-a oferit prăjituri
Ce lasă frimituri
Si câteva frânturi
Ce provoacă rupturi.
Glazura e dulce
Ciocolata complice
La o crima perfectă
De aroma suspectă.
Copilul se uita mirat
La omul diplomat
Ce-i oferea îndată
O plăcere nemeritată.
A sa mamă îl învățase
Să nu mănânce dulciuri
Mai ales pe cele aduse
De străini, de dinozauri.