Era mic cat un graunte
Urat, vascos si lipicios
Ii placea mult sa doarma
Caci altceva nu stia sa faca.
Era undeva la munte
Unde soarele-i capricios
Vremea il invita sa adoarma
Si nu avea timp de joaca.
Trecut-au zilele si norii
Si pe cer se vedeau cocorii
Iar dintr-un cocon mic
Se ivi un future anemic.
Nu intelegea ce i se intampla
De ce l-a trezit iar Soarele?
De ce i se darama casa?
Si oare ce sunt astea?
Isi dezmorti lent aripile
Si se uita stupefiat
Incepu sa le future
Si fu instant extaziat.
Acum putea sa ajunga
La tot ce vedea in jur
Atata verde, copaci si frunze
Flori, petale si polen.
Se lasa purtat de vant
Cand nu se odihnea pe pamant
Admira cu drag natura
Ar fi zburat intruna.
Se plictisi de poienita
Si isi lua a lui pentita
Incepu sa scrie drumul
Si avea povesti cu duiumul.
A vazut case, blocuri si cladiri
Copii, parinti si amintiri
Puse in cutii miscatoare
Cum se numeau oare?
Trecu prin dealuri si campii
Pe langa drumuri si benzinarii
Inca nu simtea mirosul
Ce-l va asocia cu frumosul.
Dupa zile lungi si calduroase
Se ivi in zare ceva mare
Era albastra si lucioasa
Si miroasea a casa.
Vazu marea si urla de bucurie
Era asa frumoasa
Asa cum trebuia sa fie
Mare albastra si vasta.
Se aseza pe nisipul fin
Si vorbi indelung cu ea
Era tentat sa o atinga
Dar stia ca nu putea.
Mai bine o atingea
Caci el nu stia ca o sa moara
Ea stia dinainte
Si plangea.
