luni, 15 noiembrie 2010

Globul cel mare si mic

Auriu ce mângâie foiță plăpândă de apă
Cu-n luciu ce m-orbește de-ndată,
Fii cald și blând numai cu-n gând
Sa nu devii rece pe zi ce trece.
Te duci și ma lași în neștire
Fără lumină, în prag de orbire
Nu mai vad globul, nici oameni,
Nici suflet de om iubitor
Ce zace ascuns în fundul de lume,
Loc greu de găsit,
Ascuns în mine și-n tine
Ascuns în globul cel mare și mic
Făcut din pământ, din bastoane și cercuri
Din ape cristaline cu iriși
Si bulgări de sare muiați
De revărsări emoționale.
Ne doare când nu mai vedem
Lumea cea mare
Nimicul ce pare măreț,
In zâmbet de soare.

Golden