Caldura de printre picaturile de ploaie
Ameteste, oboseste, ne sfarseste
Ne coace mintea pana prinde crusta
Pana crapa si apoi devine scrum.
Vlaguit, incearca sa respire
Omul copt si rumenit
Satul de coca-i materna
De cuptor, de foc, de tot.
Forma, un pic calduta la inceput
E taman buna pentru el
Apoi arde si usuca
Dandu-i de veste ca e pe duca.
Taiat in mii de bucatele,
Devorate lent dar sigur,
Tipa ca pentru sine
Ca-i satul de toate cele.
