Dezordinea mintii

Deschise ochii. Era din nou lumina dupa mult timp. Katia prinse iar viata in mintea sa. Ea traieste doar cand doare, cand doare asa de tare incat viseaza sa o cheme altfel, sa fie durerea alteia, nu a sa.
Deschise ochii si se ruga sa se inchida repede la loc, sa adoarma iar, sa fi fost doar un cosmar.
Trecura cateva minute si simtea cum durerea din suflet ii invada incet corpul, celula cu celula. Isi dadu seama ca avea sa stea treaza mult timp, pana ce durerea isi va atinge punctul maxim iar apoi va disparea, ca niste contractii dar mult mai intense si mai lungi.
"De ce?" se intreba Katia, aceeasi intrebare retorica de care s-a saturat, care devine si ea dureros de pronuntat. Se simtea rea, pacatoasa ca ii vin in minte tot felul de ganduri, tot felul de intrebari, si nu reusea sa le stapaneasca. Simtea ca se departeaza de ea si ca patrunde in lumea durerii. Corpului ii parea rau ca gandeste asa, ca este invidioasa, dar mintii nu. Mintea ii spunea:" Dar cum sa nu fii atunci cand stii ca ai pierdut ceva si acum este al altcuiva sub alta forma?"
Zambi sinistru si incepu sa fredoneze versuri ce luara nastere in dezordinea mintii sale.
"Un Taur si un Leu
Se luptara in mintea mea.
Taurul muri. Dar ramase la ea
Un leu, ce sunt eu."

Santa

Ce sunet are linistea ta?

Era liniste. Se auzeau bataile inimii si respiratia sacadata. Se mai auzeau din cand in cand si cativa pasi pe coridoare. In linistea acelei noptii cateva suflete rapuse de oboseala bolii se intrebau ce cauta ele acolo cand ar fi putut sa fie acasa, in acel loc cald si primitor a carei liniste o cunosc.
Bateau toate la usa viselor dar nu le deschidea nimeni. Bateau iar si iar dar sunetele veneau dupa ele si le trageau inapoi in realitatea serii.
Acum e liniste iar. E linistea mea. O liniste a carei sunet il cunosc.
E liniste si cunosc atat de bine sunetele ce se aseaza pe portativul serii, incat imi gasesc linistea interioara si ajung la granita viselor unde usile sunt larg deschise.
Scartaitul patului, pasii de pe hol, tramvaiul, masinile care trec, fosnetul cearceafului, patura care o tragi pe tine, parul ce se freaca de perna, vantul care bate in geam, telefonul care cade pe covor, respiratia ta, respiratia lui, sunt unele din miile de sunete pe care ajungi sa le iubesti, sa iti fie dor de ele atunci cand nu le mai auzi. Sunt note muzicale ce alcatuiesc una din cele mai frumoase melodii, cea a serii, cea a somnului dulce si odihnitor, cea a linistii tale.
E liniste.

20 de ani de Jurnalism

Toamna.
Acum 20 de ani.
Cateva minti stralucite.
Sute de minti insetate de cunoastere.
O tara in deriva cu voci ce capatau glas.
Ingredientele perfecte ce au dus la fondarea Facultatii de jurnalism si Stiintele Comunicarii. La multi ani inainte!

Sweet dreams

"Te uiti la mine si vad marea prin ochii tai.
Imi zambesti si vad o semiluna.
Imi vorbesti si aud cea mai frumoasa simfonie.
Ma atingi si erupe un vulcan pe pielea mea.
Ma saruti si sunt una cu tine."

- Ce sa mai scriu? se intreba Katia in timp ce inchise usor jurnalul.
Simtea ca o inunda un sentiment de fericire de ceva timp incoace si nu stia cum sa il imortalizeze. A incercat sa scrie in jurnal, a facut poezioare si asa mai departe dar si-a dat seama ca atunci cand iubesti cu adevarat si esti fericit nu poti exprima in cuvinte toate sentimentele minunate ce iti invdeaza corpul si mintea. Cel mai bine, isi dadu ea seama mai apoi, este sa te bucuri ca simti, ca simti ca traiesti si sa incerci sa faci acele senzatii cat mai intense pentru a le intipari mai bine in minte.
Isi puse jurnalul in sertar si se aseza in pat langa el. Au schimbat cateva canale pana cand au dat peste un film cat de cat promitator. Se concentrara asupra povestii si simteau ca sunt acolo in film amandoi. Radeau se amuzau, compatimeau personajele dar filmul se termin brusc si revenira la realitatea lor, in care era loc numai pentru ei doi. Stinsera lumina si adormira imbratisati. Vise placute.

Anotimp ranit

Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange ranile si durerea
Prin frunze moarte, multe, mii
Si copaci ce-si infrunta nemurirea.

Toamna-i o rana deschisa
Ce asteapta pansamentul iernii
Cel alb, pur si rece
Cel ce o ia dintre cei vii.

Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange adormirea
Prin stropi ce cad
Din cerul sangeriu.

Sado-maso blues bar

Sado-maso blues bar - o piesa nonconformista ce fascineaza inca din primele minute cu umorul sau pe alocuri negru. Miscari bruste, zgomote puternice, lumini colorate si cateva papusi gonflabile sunt de ajuns pentru cei doi actori pentru a-si etala talentul si maiestria de a interpreta mai multe roluri. Ei trec brusc de la extaz la agonie, de la a fi barbat la a fi femeie, de la lumea reala, cea de zi cu zi a unui tanar, la una ireala in care visele pot deveni realitate.
Lumea reala cu elemente precum trauma din copilarie a unui tanar ce il transforma pe acesta intr-un criminal, un tata betiv care este omarat de fiul sau intr-un accident de masina, prostitutie, homosexualitate, elemente ce sunt exploatate la maxim pentru ca viitorul sa fie mai bun; mai bun poate pentru SA si MA care si-au deschis un club sado-maso si mai apoi o gradinita sau pentru noi, spectatorii care putem schimba societatea in bine.