Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange ranile si durerea
Prin frunze moarte, multe, mii
Si copaci ce-si infrunta nemurirea.
Toamna-i o rana deschisa
Ce asteapta pansamentul iernii
Cel alb, pur si rece
Cel ce o ia dintre cei vii.
Toamna-i o rana deschisa
Ce-si plange adormirea
Prin stropi ce cad
Din cerul sangeriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu