Picături de apă

Se contopeau
Ca doua
Picături de apă
Ce se ating
Pe geamul rece
Si devin una
O dara
Ce se prelinge
Pe fereastra
Din suflet.
Se contopeau
Si energia
Emanata
Era magnetica
Puternica
Si strabatea
Tot corpul
Lor lichid.

În pădurea mare

În pădurea mare
Păzită de copaci
Falnici, puternici
Departe de zare
Se auzeau gâze
Greieri negrii
Lăcuste verzulii
Sunete de oaze
Si foșnete timide
De iepuri sfioși
Fâșâit de frunze
De arici spionși.

Sunetul pădurii
Se distorsionă
Si deodată norii
Ploaie revărsară.

În întuneric cufundată
Pădurea cea înaltă
Era rece și udă
Aproape mormântală.

Parca prevestea
Sunetul tăios
De metal
Înfipt în os.

Iar apoi un răcnet
De animal rănit
De suflet chinuit
Iar brusc un trăsnet.

Era ursul prins
În capcana umană
Cu laba sângerândă
Înfășurată de metal.
Încerca să fugă
Dar nu putea
Si urla tare
Să îl ajute pădurea
Să vina un lup
Sau o căprioară
Să îl salveze
Din capcană.
Nimeni nu veni
Si bietul urs muri
Întins pe iarba verde
Din pădurea mare.

Dinozauri glazurați

Bomboane colorate
Si jeleuri gumate
I-a oferit de toate
Sperând ca poate
Sufletul de copil
Va putea fi cumpărat
De un abominabil
Gând neastâmpărat.
I-a oferit prăjituri
Ce lasă frimituri
Si câteva frânturi
Ce provoacă rupturi.
Glazura e dulce
Ciocolata complice
La o crima perfectă
De aroma suspectă.
Copilul se uita mirat
La omul diplomat
Ce-i oferea îndată
O plăcere nemeritată.
A sa mamă îl învățase
Să nu mănânce dulciuri
Mai ales pe cele aduse
De străini, de dinozauri.

Imprevizibil

Era mic si pufos
Un iepure blanos
Ce locuia-n padure
Si manca mereu mure.
Iarba il gadila in talpi
Si soarele il adora
Raul povesti spunea
Urechilor sale lungi.
Intr-o zi ca oarecare
Iesise la plimbare
Si vazu ceva mare
Ceva de mancare.
Incepu sa topaie
Repede, repejor
Isi dorea sa fie
Acolo fara dor.
A durat doar una
Doar o secunda
Atat a fost fericit
Si apoi incoltit.
Vanatorul cel rau
L-a prins in cusca
Si il arunca in hau
Caci el tare musca.
Era foarte speriat
Si nu intelegea
De ce omul atingea
Blana sa infuriat.
Musca sa se apere
Dar bietul nu stia
Ca omul il va lasa
Intr-o incapere
Cam intunecata
Si infierbantata
Ce-o numim
Cuptor.

Șirag de litere

Am recitit cu drag
Scrieri din trecut
Am făcut un șirag
De timp petrecut
In șapte rotații
Pe frumos Pământ
Pe lângă Soare cald
Ce mângâie blând
De aer înmiresmat
De flori de vara
Si muguri de primăvara.
Clipe frumoase
De viata pictate
Clipe urate
De iarna furioasa
Sau alba si duioasa.
De ploi reci
Ce înțeapă când treci
Pe lângă timp
Ca un robot.
Am făcut un șirag
De clipe si cuvinte
De litere in cofrag
Si frânturi din minte.
Azi e prima oara
Când o mica parte
Din șiragul mare
Începe sa zboare.
E pe hârtie undeva
Departe de tot
Citește cineva
Si scoate un chicot.

Lumânare stinsă

Miroase a lumânare stinsă
Ce a avut flacăra aprinsă
Până în ultimul moment
Când și-a dat suflul lent.

Flacăra-i era jucăușă
Parca era o păpușă
Ce nu o puteai stinge
Nici măcar atinge.

Dansa lent ceara
De cum venea seara
Și se topea încet
Fără niciun scâncet.

I se topea tot trupul
Fugind pe lângă timpul
Cald, plin de lumină
Periculos ca o hermină.

Festin

Se uita la prada
Cu pofta, imobilizat
Statea la panda
Gata de atac.
Deodata se ridica
Corpul se contracta
Grabit alerga
Spre pretioasa prada.
Infigea coltii
Dadea cu laba
Cu privirea fixa
Cu foame musca.
Sangele tasnea
Caprioara murea
Leul adora
Mancarea grea.